Pace in Haos

Pentru ca stiam ca va trebui sa scriu un articol despre pace, am inceput sa ma gandesc la acest subiect, cu multe luni inainte. Am ascultat diverse predici, am citit multe comentarii, si, bineinteles, ca am cautat pasaje din Biblie care vorbesc despre pace. Am facut greseala de a incepe sa scriu acest articol in timpul cel mai ocupat al anului, in perioada dintre Ziua Recunostintei si Anul Nou. Ce am gandit?

Nu am nici o revelatie nemaipomenita despre gasirea pacii; viata mea este tot atat de dezorganizata ca vietile altora. Cu toate astea, meditand la acest subiect, am inceput sa imi dau seama care sunt momentele pline de liniste si, dimpotriva, care sunt momentele cand imi lipseste linistea. 

Cititand pasajele din scriptura care vorbesc despre pace, m-am intors mereu la doua pasaje specifice. Primul este Ioan 14 si al doilea Filipeni 4. 

In Ioan 14, Isus le spune ucenicilor Lui ca El ii va parasi, dar ca inima lor “nu ar trebui sa li se tulbure”, pentru ca El ii lasa cu pacea Lui. Nu este tipul de pace pe care lumea o cunoaste, ci pacea care Ii este caracteristica numai Lui Insusi. El le spune ca antidotul ingrijorarii si nelinistii – adica, inimi tulburate – este de a crede in El. Pacea nu este ceva pe care sa o cauti si sa o gasesti; este rezultatul credintei noastre. 

Cand cautam pacea, astazi, noi uitam tipul de pace care ne este deja oferita. Asa cum ii este obiceiul, puterea intunericului care gverneaza aceasta lume vrea ca sa pierdem timpul, cautand pacea in toate locurile in care Satana ne promite ca o vom gasi. Cu toatea astea, nu este acolo; nu poate fi. Pacea o gasim numai in El. Ceea ce devine absolut evident este ca o viata fara pace este, in esenta, o viata trait afara Dumnezeu.

Este interesant, si deloc intamplator, ca Biblia incepe si sfarseste cu o viziune idilica, de pace. In Gradina Edenului, oamenii si Dumnezeu erau impacati. Adam si Eva erau ocupati, avand grija de gradina si de animale peste care Dumnezeu le-a dat in stapanire. Se pare ca Dumnezeu umbland prin gradina, pe inserate, nu era o ocazie speciala. Eu cred ca noi nici nu avem capacitatea de a ne imagina acest tip de pace – este rezultatul prezentei lui Dumnezeu. Dar aceasta pace a fost distrusa atunci cand Satana si-a facut prezenta, iar Eva a pus la indoiala intelepciunea si autoritatea lui Dumnezeu.

Din acel moment inainte, pacatul a tulburat linistea, nu in sensul ca pacea a fost inlocuita de razboi, desi cateodata asta este cazul. Acesta a fost momentul in care pacea omului cu Dumnezeu a incetat. A inceput cu dorinta lui Adam si a Evei de a dori mai mult, mai mult decat li s-a oferit, si s-a incheiat cu toata omenirea fiind separata de Dumnezeu. Ei au renuntat la pacea oferita de Dumnezeu in favoarea promisiunii deserte facute de Satana. Dorinta lui a fost doar de a le distruge existenta linistita. Si intr-o anumita masura, el a reusit. Dumnezeu, totusi, prin profetii lui, de-alungul timpului, Si-a descoperit planul lui uimitor de a restaura pacea dintre El Insusi si omenire. 

Cu nasterea lui Hristos, ingerii au anuntat venirea “slavei lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui”. Aici este pacea pe care Dumnezeu o daruieste lumii – Hristosul care a sosit. 

Si noua ni se ofera sansa de a primi pacea Lui, dar aceasta pace nu va fi gasita in afara relatiei cu El. Cu toate astea, atat crestinii, cat si ne-crestinii continua sa caute pacea in lucrurile din aceasta lume. 

Medicina moderna este unul din acele locuri unde lumea cauta sa gaseasca pacea. Eu nu denigrez folosirea medicamentelor atunci cand sunt necesare, cu toate astea o boala poate lua proportiile unei epidemii, ca sa nu mai mentionez ca ne distruge pacea sufleteasca. Ori de cate ori ma intorc in Statele Unite, sunt mereu uimita sa vad cate reclame pentru medicamente se gasesc aici. Eu nu sunt obisnuita cu asta in Europa, asa ca intotdeauna ma socheaza sa vad cat de raspandite sunt aceste reclame. In cea mai bogata tara de pe pamant, suntem mereu bombardati cu mesaje despre ce ne lipseste – ca ne trebuiesc medicamente pentru ca nu ne putem concentra, bucura sau avea motivatia de a ne trai viata. Si, ca si Adam si Eva, incepem sa ne indoim de ce posedam si sa cautam ceva mai bun – dar acel ceva nu exista si devenim ingrijorati si infricosati.

Incep sa ma intreb daca obsesia cu medicamente deriveaza de la frica de moarte. Vietile noastre sunt lipsite de control alergand de la un doctor la altul pentru a obtine un diagnostic care sa reflecte propria perspectiva. Am avut conversatii cu femei crestine care discuta despre medicamente si tratamente cu mai multa autoritate decat despre scripturi. Ce facem cu vietile noastre? Am uitat ca aceasta nu este lumea noastra? Suntem atat de atasati de lucrurile acestei vieti incat sa uitam ca moartea nu are nici o putere asupra noastra? De ce sa ne ingrijoram despre ceva care este inevitabil si care este un castig pentru noi…daca asta este ceea ce credem cu adevarat? Avem ocazia sa ne cercetam sufletele acum!

Doamnelor, pacea noastra nu ne este furata, ci este risipita. Oferindu-I Satanei o cale deschisa in casele noastre, in mintile si inimile noastre, noi risipim de buna voie pacea pe care Isus a lasat-o pentru noi.

Noi avem atat de mult incat suntem plictisiti de moarte si incepem sa cautam aventuri noi si pasuni mai verzi. Recent cineva m-a intrebat ce imi place sa fac atunci cand ma plictisesc. Sa fiu sincera, nici nu am stiut cum sa raspund acelei intrebari. Nici nu imi amintesc ultima data cand m-am plictisit. Adevarul este ca eu sunt, in general, o persoana plictisitoare, asa ca poate ca intrebarea nu era pusa persoanei potrivite. Noi avem atat de multe lucruri, atat de mult timp de relaxare si atat de multa putere financiara, incat ne plictisim cu binecuvantarile pe care le-am primit si devenim nerecunoscatori – nemultumiti, nelinistiti in inimile noastre. Avem impresia ca ne lipseste ceva, si intr-adevar ne lipseste …darurile din taramul spiritual care ne-au fost oferite, precum pace si bucurie.

Atunci cand Israel a plecat din Egipt, ei au petrecut numai 3 zile in pustie – 3 zile – inainte sa inceapa sa se planga ca Moise i-a adus aici ca sa moara. Trei zile de cand au trecut Marea Rosie pe pamant uscat. Trei zile in care au urmat stalpul de foc in timpul noptii si norul pe timpul zilei. Numai trei zile. Asa ca Dumnezeu a curatat apele la Mara si i-a condus la Elim unde, numai peste cateva saptamani, se plangeau din nou ca le este foame, asa ca Dumnezeu le-a trimis mana din ceruri. Mana se strica la sfarsitul zilei, asa ca trebuiau sa depinda de Dumnezeu zilnic. Dar, curand s-au plictisit. Mana nu era suficienta. Ei vroiau mai mult. Sunt sigura ca erau nelinistiti, poate chiar speriati. Mai presus de toate, ei erau nemultumiti si le lipsea recunostinta si bucuria. Calatoria prin pustie era prea dificila si multi vorbeau de posibilitatea de a se intoarce in Egipt, inapoi la robie deoarece, chiar daca nu era o existenta linistita, fizica sau mentala, era o viata cu care erau obisnuiti si care le oferea mancarea pe care o doreau. Eu ma intreb daca chiar au mancat mai bine acolo sau daca doar isi creau iluzii datorita necunoscutului ce ii asteaptau in pustietate. Oricare ar fi realitatea, ei au vazut puterea lui Dumnezeu manifestata intr-o multitudine de feluri incredibile; cu toate astea, ei tot s-au pierdut in haosului momentului (Exodul 14-16). Nici noi nu suntem mai presus de ei. Cu siguranta ca noi vedem prezenta lui Dumnezeu in vietile noastre, dar in tumultul emotiilor, si noi ne intoarcem la robie.

Daca permitem emotiilor noastre sa ne controleze, atunci nu vom avea niciodata pace. Nu pentru ca emotiile noastre sunt rele, dar pentru ca daca nu le tinem sub control si le folosim intr-un mod evlavios, ele ne vor ghida intr-o directie gresita. 

Noi abandonam pacea Sa – pacea pe care Hristos ne-a lasat-o – pentru ca uitam ca o gasim numai ca rezultat al unei vieti traite in El.

Linistea mea dispare atunci cand sunt preocupata de lucrurile acestei lumi si nu am petrecut suficient timp in Cuvantul Sau. Asta este adevarul. Atunci cand ma impotmolesc si sunt coplesita de munca si de nevoile altora si nimic nu imi produce bucurie si ci pare o datorie care trebuie implinita, atunci nu am liniste. Mintea imi alearga intr-un milion de directii, si nici una nu este pura sau nobila, care produce linistea dupa cum apostolul Pavel le spune crestinilor din Filipi.

In Filipeni 4, Pavel tocmai le-a spus crestinilor din Filipi ca ei nu au nimic de ce sa se ingrijoreze…va este cunoscut acest mesaj? Ganditi-va la persecutia prin care a trecut aceasta biserica. Acesta este locul unde Pavel si Sila au fost aruncati in inchisoare pentru ca L-au predicat pe Isus (Fapte 16). Pentru acest grup nu este posibilitatea linistei in aceasta lume, dar apostolul Pavel ii indeamna sa nu se ingrijoreze. Continuati sa faceti ceea ce ati facut si imitati-ma pe mine. Rugati-va si oferiti multumiri pentru tot ce aveti…chiar si pentru suferinta. Si paziti-va mintile – ridicati bariere impotriva ingrijorarilor acestei lumi – si “pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere” va va proteja de haosul acestei lumi. Apoi in versetele 8 si 9, el le spune lor, si noua in acelasi timp, cum sa se protejeze de nelegiuirea culturii lor:

“Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca.

Ce ati invatat, ce ati primit si auzit de la mine, si ce ati vazut in mine, faceti. Si Dumnezeul pacii va fi cu voi.”

Noi traim in pace atunci cand meditam la lucrurile lui Dumnezeu SI cand FACEM lucrurile despre care citim in Cuvantul Lui. Iacov ne spune sa nu fim doar ascultatori ai Cuvantului, ci si implinitori, altfel ne inselam pe noi insine (Iacov 1:22). Si daca suntem preocupati cu auzirea si implinirea Cuvantului, atunci nu ne vom plictisi, si nu vom fi descurajati si ingrijorati, ci Dumnezeul pacii va fi cu noi. Este promisiunea data noua, daca ne vom inalta deasupra haosului si ne tintuim privirile spre El.

Noi stim cum se incheie povestea – se incheie in acelasi loc in care a inceput – pe marginea unui rau in gradina din paradis, acolo unde pacea este implinita deplin, in adevarata ei forma. Pacea este perfecta, asa cum vom fi si noi, daca induram pana la sfarsit. Avem noi deplina incredere in aceasta promisiune?

Atunci haideti sa o ducem pana la capat! Haideti sa punem deoparte comori spirituale de dragoste, bucurie si rabdare. Haideti sa ne gandim la lucruri care sunt adevarate si vrednice. Mergeti inaintea lui Dumnezeu cu recunostinta, depinzand de El sa va implineasca. Linistiti zgomotul constant din jurul vostru si concentrati-va asupra Lui. Noi ne putem atasa de pacea Lui daca facem aceasta alegere. El a lasat-o pentru voi, nu va intoarceti la robie. Acolo nu este pace. Singura pace adevarata este gasita la sfarsit, atunci cand vom fi in prezenta Lui.