1 Corinteni 13

De Ruth Looper

Acum cand studiul propus de editoarele acestei reviste se apropie de sfarsit, ne concentram atentia asupra modului cum putem pune in practica dragostea pentru Isus.

Caracteristicile dragostei sunt descrise de Pavel in prima scrisoare catre Corinteni:

“Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiure, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.” (1 Corinteni 13:4-7)

Acelasi capitol declara in versetul 13: “Acum dar raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” De ce este dragostea cea mai mare? Poate pentru ca, “…Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Dumnezeu intrupeaza dragostea si este sursa tuturor formelor de dragoste.

Cum putem noi sa nu fim colesiti de dragoste pentru Domnul cand privim la sacrificiul enorm al lui Isus pe cruce! Este adorare care inspira actiune si directia pe care trebuie sa o urmam ca jertfe vii (Romani 12:1-2). Dragostea pe care o simtim fata de Isus Hristos este inspirata de cat de profund ne-a iubit El (1 Ioan 4:9). Orice persoana cu suflet, cand afla de tortura si moartea suferita de Isus isi imagineaza oroarea si socul acelei experiente. Batjocura si deraderea – cum un Om poate fi intaratat, ispitit si asaltat cu violenta – si totusi sa isi mentina smerenia, este uimitor. Ganditi-va la biciuirea care I-ar fi rupt pielea si muschii de pe spate, cuiele batute in inchietura mainilor si a picioarelor, foamea si setea toate au fost indurate fara nici o plangere. Te face sa te cutremuri cand doar iti imaginezi durerea pe care Isus a simitit-o. Planul lui Dumnezeu de a permite singurului Sau Fiu sa moara aceasta moarte oribila este o dovada in plus a dragostei Lui nelimitate. Sacrificiul complet al lui Isus, care ne-a oferit posibilitatea ca noi sa devenim copii ai lui Dumnezeu, este cea mai mare comoara oferita vreodata omenirii (1 Ioan 3:1-2).

Asa ca intrebarea care urmeaza este, care este raspunsul nostru la planul uimitor al lui Dumnezeu? Stiind din plin ca actiunile noastre nu vor putea niciodata rasplati pe Domnul nostru, dar dorind sa ne aratam dragostea si respectul, noi cautam sa urmam instructiunile Lui, sa Il urmam zilnic si sa descoperim modalitati de a-I largi Imparatia. Dumnezeu ne sfatuieste in Isaia 1:17: “Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva.” Este clar ca noi trebuie sa invatam sa facem binele.

Isus ne ofera un ghid spiritual:

“Isus i-a raspuns: ‘Cea dintai [porunca] este aceasta: “ Asculta Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn” si “Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau, si cu toata puterea ta”; iata porunca dintai. Iar a doua este urmatoarea: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Nu este alta porunca mai mare decat aceasta.” (Marcu 12:29-31)

Dragostea noastra ne motiveaza sa ascultam deplin si sa slujim Stapanului nostru. Pentru ca El spune: “Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.” (Ioan 14:15) Asta inseamna ca orice este mai important decat Isus, trebuie sa dispara din vietile noastre. El doreste inima mea completa, nu doar ce mai ramane dupa ce am grija de alte prioritati. In calitate de crestin, scopul este ca sa-mi concentrez intregul meu timp, energia, resursele, talentul si efortul intr-un fel in care Ii va aduce slava si onoare Tatalui nostru.

Cu adevarat, odata ce suntem in Hristos, El ne modeleaza ca sa infaptuim fapte bune: “Caci noi suntem lucrarea Lui, si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele.” (Efeseni 2:10). Faptele bune sunt mentionate si in 1 Timotei 2:10 unde apostolul Pavel ne spune sa nu fim preocupati cu aratarea fizica, ci “cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun ca sunt evlavioase.” Scrisoarea lui Pavel catre Tit evidentiaza si ea cat de esentiale sunt faptele bune: “si da-te pe sine insuti pilda de fapte bune, in toate privintele. Iar in invatatura, da dovada de curatie, de vrednicie.” (Tit 2:7) Caracteristici admirabile si aducerea de roada sunt rezultatul faptelor bune: “Trebuie ca si ai nostri sa se deprinda sa fie cei dintai in fapte bune, pentru nevoile grabnice, si sa nu stea neroditori.” (3:14) De aceea, fiecare crestin trebuie sa caute cu nerabdare ocazii de a sluji. A fi buni cu cei pe care nu i-am cunoscut inca, oferind sa studiem Biblia cu un vecin si plantarea semintei cuvantului lui Dumnezeu ori de cate ori avem ocazia, toate astea sunt exemple de fapte bune. 

Cresterea rezulta din slujire – din punerea lui Dumnezeu pe primul loc, apoi pe altii, si intr-un final propriile noastre nevoi. Totusi, numai prin ramanerea in Vita putem sa aducem roade, studiul nostru personal este crucial. 

Psalmul 1:1-3 lauda pe cei care petrec timp zilnic in cuvantul lui Dumnezeu:

“Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai,

Nu se opreste pe calea celor pacatosi,

Si nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori!

Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului,

Si zi si noapte cugeta la Legea Lui!

El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui,

Si ale carui frunze nu se vestejesc;

Tot ce incepe, duce la bun sfarsit.”

Bogatii pretioase il asteapta pe cel care studiaza Biblia cu sarguinta.

In fiecare dimineata, cum ne incepem ziua, este bine sa ne incepem ziua in genunchi, multumindu-I lui Dumnezeu pentru ca a avut grija de noi pe timpul noptii si sa ne folosim aceasta noua zi pentru slava Lui. Citirea Cuvantului lui Dumnezeu imi umple inima cu bucurie: “Mari sunt lucrarile Domnului, cercetate de toti cei ce le iubesc.” (Psalm 111:2) Dupa ce ne-am echipat cu armura protectoare a cuvantului lui Dumnezeu (Efeseni 6:10-18), este important nu doar sa ramanem nemiscati in acea armura, ci sa muncim in imparatia Sa.

Atunci cand ii intalnesc pe altii, incerc sa reflect lumina lui Hristos si sa ii influentez intr-un mod pozitiv: “Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este in ceruri.” (Matei 5:16) Bucuria pe care o primim din slujirea altora intr-un mod biblic, ne aduce pace sufleteasca.

Aratati dorinta si incercati sa fiti primii sa va oferiti sa impliniti nevoi urgente. Cu acest mod a de a gandi, voi veti gasi mai multe ocazii de a-I binecuvanta pe altii. Noi vom obtine reputatia de a fi de incredere atunci cand dificultatile vor aparea. Si aflam de alte nevoi care nu au fost implinite. Nu numai ca trebuie sa facem fapte bune atunci cand si unde putem, noi trebuie sa ii incurajam si pe fratii nostri sa faca acelasi lucru: “Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune.” (Evrei 10:24)

In contrast, un advertisement grav este dat in Ioan 15:6 oricui neglijeaza studiul riguros si regulat al Bibliei: “Daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare si se usuca; apoi mladitele uscate sunt stranse, aruncate in foc si ard.”

Faptele bune include vizitarea “orfanilor si a vaduvelor in necazurile lor” si sa ne pazim “neintinati de lume”. (Iacov 1:27) Datorita distractiilor si ispitelor care vin datorita trairii aici in cortul pamantesc, realizez ca redirectionarea gandurilor este esentiala. Versetele prezentate aici ne ajuta sa ne aducem aminte de scopul nostru atunci cand presiunile exterioare ne ameninta echilibrul vietii:

Evrei 12:2 – Uitandu-ne tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre.

1 Corinteni 3:6 – Cautand locuri unde sa sadesc Cuvantul lui Dumnezeu.

1 Corinteni 9:19-22 – Cautand si rugandu-ne pentru diverse locuri unde sa slujim.

1 Tesaloniceni 5:11, Galateni 5:13 – Cautand moduri in care sa ii zidim pe fratii si surorile noastre in Hristos.

1 Ioan 2:15-17 – Supunerea fata de Dumnezeu si de toate autoritatile pe care le-a pus in viata mea. Supunerea in practica inseamna ca interesul meu nu este in aceasta lume.

1 Ioan 2:28-29; 1 Ioan 3:7 – Practicarea dreptatii, ramanerea in vita lui Isus.

1 Timotei 2:1-4 – Rugaciunea pentru toti oamenii.

Fapte 17:11 – Cercetarea a tot ceea ce cineva spune despre Dumnezeu si Cuvantul Lui, ca nobilii crestini din Berea. Citind textul si tragand propriile concluzii.

2 Corinteni 13:5 – Cercetand daca suntem pe calea cea lata sau pe cea stramta. Veghand daca suntem in credinta, daca suntem curajosi si puternici.

Psalm 13:5-6; Psalm 150:6 – Preamarind maretia Dumnezeului Atotputernic, slavindu-L in orice situatie.

Evrei 3:13; Evrei 10:25 – Incurajandu-ne unii pe altii zilnic, motivandu-ne unii pe altii spre orice lucrare buna.

Isaia 57:19 – Bucurandu-ne in bunatatea lui Dumnezeu; apreciind toate binecuvanturarile; refuzand sa ne dam glas pesimismului.

Atunci cand reflectam la durerea si suferinta lui Isus prin care a platit pretul pentru mantuirea noastra, supunerea si slujirea noastra in imparatia Domnului sunt puternic motivate. Noi aspiram sa il imitam pe Fratele nostru Isus iubind si slujind pe cei din jurul nostru cu umilinta, in timp ce impartasim Evanghelia lui Hristos.