Pace in timp de pierdere si schimbari neasteptate
Acum cand ma pregatesc sa scriu articolul lunii acesteia, am cerut ajutorul Inteligentei Artificiale pentru a defini pierderea in aceasta viata. Urmatorul citat este raspunsul inteligentei artificiale:
“Pierderea in aceasta viata este definita ca orice schimbare semnificativa, o finalitate sau o deprivare de prezenta unei persoane, a unui obiect, a unei functii sau a unui mod de viata familial, pretuit care produce un impact emotional foarte profund si necesita o adaptare adecvata. Ea transcende moarte fizica, incorporand pierderi care nu sunt neaparat fizice, dar care schimba traiectoria asteptata a unei vieti. Pierderea este o parte normala a vietii care produce o serie intreaga de emotii-durere, soc, confuzie si tristete-pe masura ce indivizii se adapteaza la noua, de obicei dureroasa realitate.”
Pierderea este o experienta pamanteasca care nu va exista in viata noastra cereasca. Pierderea este personala. Piederea este inevitabila. Pierderea poate fi graduala sau instantanee. Pierderea poate veni in vietile noastre prin deces, prin relatii emotionale, prin boli, prin cariere, prin geografie, prin finante, prin pierdere si invingere, prin multe alte circumstante. Pierderea poate fi rezultatul actiunilor noastre sau ale actiunilor altora, a legilor naturale sau pur si simplu din intamplare.
Totii oamenii vor infrunta pierderi. Poate de asta, cartea lui Iov este cel mai citit si studiat text din Scripturi. Linda Barnett a scris un articol luna aceasta care este un studiu minunat al omului Iov. Va recomand cu caldura sa cititi acest articol. Cu totii ne dorim sa avem puterea de a infrunta pierderile precum Iov, dupa cum Iacov ne aminteste: “Iata, noi numim fericiti pe cei ce au rabdat. Ati auzit vorbindu-se despre rabdarea lui Iov, si ati vazut ce sfarsit i-a dat Domnul, si cum Domnul este plin de mila si de indurare.” (Iacov 5:11)
Dar Iov nu este singurul, in paginile Scripturilor, care sufera pierdere. Incepand cu Adam si Eva care si-au pierdut pe cei doi fii ai lor, unul fiind ucis si celalalt fiind exilat, pierderea devine o experienta gasita pretutindeni in scripturi. Dupa ce Cain l-a ucis pe Abel, realitatea vietii lui Adam si Eva a inclus durerea pierderii celor doi fii. Cu toatea astea, scriptura sugereaza ca prin toata aceasta tragedie neimaginabila, credinta lor a fost statornica. Noua ni se spune ca aceasta familie a intampinat un nou fiu, Set. Eva declara: “Dumnezeu mi-a dat o alta seminta in locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” (Geneza 4:25). Faptul ca dependenta de Dumnezeu a continuat, este dovedita atunci cand ni se spune ca atat Set cat si Enos “au inceput sa cheme Numele Domnului” (Geneza 4:26).
Datorita consecintelor pacatelor lor, Adam si Eva au confruntat pierderea gradinii care i-au oferit o relatie constanta si speciala cu Creatorul. Si ani mai tarziu, in situatii asupra carora nu aveau nici un control, ei vor suferi moartea unui copil si tradarea si depravarea altuia. Si chiar daca au suferit multe alte pierderi in vietile lor lungi, noi tragem concluzia ca Adam si Eva nu s-au indepartat de Dumnezeu chiar si in fata tragediei. Biblia noastra ne spune ca ei au crescut si au invatat urmatoarea generatie de credinciosi; atat Abel, cat si Set. Multi L-ar fi invinuit pe Dumnezeu, devenind victimele izolarii de gradina Edenului si devenind epuizati de slujire intr-o viata care era plina de durere, suferinta si nesiguranta. Dar, se pare ca ei s-au pocait, si-au intarit credinta si s-au alipit de Dumnezeu, ca si descendentii lor.
De multe ori, ne gandim la vietile lui Adam si Eva similar cum ne gandim la vietile altora care sufera pierdere, deoarece nu vrem sa ii consideram invingatori, dimpotriva vrem sa ii facem raspunzatori de propriile noastre pierderi si incercari. Cu toate astea, ei nu au pacatuit pentru fiecare dintre noi; noi suntem cei care infaptuim aceste pacate. Ei au infruntat o pierdere nemarginita si lor li s-a cerut sa lupte pentru a-L gasi pe Dumnezeu; sa munceasca din greu pentru a cunoaste intelepciunea Lui si sa caute pacea Lui. Amintiti-va ca ei traiau in pace constanta in gradina. Cum vor putea ei sa pastreze pacea atata vreme cand erau in afara acelui perfect spatiu de locuit, de care s-au bucurat nu cu mult timp inainte? Aceasta era realitatea vietii lor; ei isi petreceau zilele incercand sa regaseasca pacea in mijlocul pierderii gradinii, intelegand ca ea este posibila numai in prezenta lui Dumnezeu. Cum vor regasi ei bucuria din nou, atata vreme cat nu mai aveau acces in gradina? Ei erau pe pamant, iar Dumnezeu era in Ceruri…El nu mai mergea cu ei asa cum o facuse anterior. Cu siguranta, se vor chinui din greu sa simta prezenta lui Dumnezeu.
Chiar daca nu putem sti cu siguranta daca alti oameni populau pamantul atunci cand aceste evenimente tragice au avut loc, istoria iudaica sustine ca Abel a fost primul om care a murit in trup si eu cred ca aceasta concluzie este adevarata. Midrasul este lucrare de literatura rabinica care interpreteaza, dezvolta si cerceteaza biblia ebraica pentru a descoperi intelesuri mai profunde, pentru a umple lacunele din text, pentru a impartasi invataturi etice si legale. Midrasul relateaza cum Adam si Eva au plans langa trupul mort al lui Abel, nestiind ce sa faca cu el, deoarece aceasta era prima data cand s-au confruntat cu moartea. Midrasul continua relatarea, spunand ca ei au vazut o pasare ingropand o alta pasare moarta in pamant. Adam si Eva s-au hotarat sa faca acelasi lucru, si i-au ingropat trupul lui Abel in pamant. Este posibil ca Dumnezeu a trimis aceasta pasare pentru a-I invata pe Adam si Eva cum sa raspunda in fata raului absolut si a situatiilor cu care se confruntau. Aceasta pasare pare a fi fost crunta, un tip de pasare care isi abandona puii la nastere. Chiar daca Adam si Eva intelegeau conceptul de a ucide pentru a aduce jertfe, probabil ca nu intelegeau moartea tragica care intrase in vietile lor. Probabil, daca povestirea din Midras este adevarata, acest eveniment indica grija lui Dumnezeu pentru ei prin impartasirea acestei intelepciuni, pentru a sti cum sa raspunda in fata raului, tristetii si pierderii pe care acum o simteau pe neasteptate.
La suprafata, se pare ca aceasta poveste reflecta doar realitatea proceselor fizice pe acest pamant; ei au avut o intrebare de natura fizica, ce sa faca cu un trup mort? La o privire mai profunda, aceasta povestire ne reaminteste de conceptele spirituale cu care Adam si Eva s-au confruntat pentru prima data in istoria omenirii: cum sa gaseasca pace si mangaiere intr-o lume intunecata. Ei erau in intuneric, nu numai despre ce vor face cu trupul lui Abel, dar si despre cum sa raspunda raului si pierderii, de data asta datorata netrebniciei de care Cain a fost capabil. Cum vor continua ei sa traiasca?
Va puteti voi imagina durerea din inima si mintea lor simtita dupa aceasta pierdere? Da, ei au pacatuit si chiar si ei vor infrunta moartea naturala. Ei nu au fost perfecti. Cu toatea astea, ei nu si-ar fi putut vreodata inchipui ca un copil ar putea sa se comporte atat de brutal. Pierderea unui copil era ingreunata de pacatul altuia.
Noi suntem capabili sa intelegem si sa gasim putina mangaiere in faptul ca pierderile din vietile noastre au fost experimentate de altii in trecut. Noi gasim mangaiere stiind prin multe exemple (Noe, Iosif, Moise, Ilie, Pavel) ca si altii inaintea noastra au experimentat pierderi, ca aceste pierderi ne poate face mai puternici, ca incercarile noastre ne pot face mai intelepti; ca durerea noastra ne poate apropia mai mult de Dumnezeu. Dar Adam si Eva nu stiau pe nimeni care sa fi trecut printr-o incercare similara. Ei nu au vazut pe nimeni altcineva confruntandu-se cu tradarea unui copil. Cum vor regasi ei pacea pe care o simtisera doar in gradina Edenului si numai in prezenta Creatorului lor? Cum o vor gasi ei acum? Acum cand au trait asemenea pierderi, cand traiau pe acest pamant unde Satana era stapan si unde pacatul, moartea, dezamagirea si pierderea nu vor avea sfarsit?
Cu siguranta, ei, ca si Iov, aveau multe indoieli, multe temeri si intelegere neadecvata a modalitatii de a gasi pacea si bucuria in zilele traite pe pamant, dupa schimbarea brusca produsa de moarte.
Cunoastiintele anterioare despre caracterul lui Dumnezeu vor fi aduse in memorie. Ce anume din bunatatea lui Dumnezeu le va aduce pace, pe masura ce ei vor fi supusi degradarii si dezamagirilor de-alungul zilelor lor pe acest pamant? Cu siguranta, ca au fost nopti nedormite, furie si confuzie. Cu siguranta, ca inimile lor erau zdrobite pe masura ce incercau sa inteleaga si se luptau sa Il vada pe Dumnezeu in tot ceea ce se intamplase.
Toate vietile sunt interesante de a fi studiate, dar e posibil sa le epuizam fara a trage concluzii pline de insemnatate. Nimeni nu traieste o povestire minunata, dar nimeni nu ar trebui sa traiasca fara speranta impacarii si pacii. Pierderile noastre vor fi in permanenta cu noi. Intr-adevar, Dumnezeu i-a binecuvantat pe Adam si Eva cu cel putin inca un fiu. Dar Dumnezeu nu i-a protejat de durerea pierderii, si ei vor suferi durerea pierderii gradinii si a fiilor lor pana in ultima lor zi pe acest pamant. Ceea ce Dumnezeu le-a permis lui Adam si Eva a fost pacea, atunci cand si-au amintit de Dumnezeul Creatiei, de natura si bunatatea Lui, dar noii copii nu i-au inlocuit pe cei pierduti. Noile relatii nu au inlaturat tradarea si pierderea relatiilor din pricina cuvintelor, a acuzatiilor si a faptelor lui Cain.
Intr-un final, chiar si pentru Adam si Eva, pacea si linistea, si chiar si bucuria vor putea veni numai de la Dumnezeu. Psalmul 34:18 spune: “Domnul este aproape de cei cu inima franta, si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit.”
Ei au trebuit sa se lipeasca de Dumnezeu, asa cum Il cunoscusera in gradina si sa traiasca in asa fel incat sa fie necurmat in prezenta Lui din nou. Ei vor trebui sa isi aminteasca si sa incerce din greu sa se intoarca in gradina descrisa in Apocalipsa 22:1-2: “Si mi-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. In mijlocul pietii cetatii, si pe cele doua maluri ale raului, era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod, si dand rod in fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor.” Asta facem cu totii. Noi ne inradacinam in speranta locuintei noastre eterne, acolo unde vom trai in pace perfecta. Acolo nu va fi nici frica, nici moarte, nici esec, nici inselare, nici minciuni, nici ingrijorare, nici lacrimi, nici tradare, nici tulburare: “El va sterge orice Lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentruca lucrurile dinainte au trecut.” (Apocalipsa 21:4)