Pace in timpuri de nesiguranta

Ce inseamna “pacea care intrece orice pricepere”? Pe masura ce exploram subiectul ales pentru acest an, noi ne vom uita la situatii cand, fara Dumnezeu, pacea ar fi imposibila. In aceasta luna, noi vom studia pacea in timpuri de nesiguranta.

Atunci cand am inceput sa ma gandesc la scrierea acestui articol, o amintire mi-a venit in minte, o amintire foarte personala. Acum cativa ani, sora mea a devenit foarte bolnava si a trebuit sa aiba doua operatii. Ambele au necesitat o perioada lunga de stat in spital si multa suferinta. Eu am stat cu ea cat de mult am putut, dar pentru asta, a trebuit sa fiu departe de casa mea, departe de lucrurile care imi erau familiale si unde ma simteam in voie. A fost dificil sa o vad cum sufera. Nu ca ma plang sau laud, ci doar descriu o atmosfera unde ma simteam slaba si obosita. 

In fiecare zi, cand luam liftul pana la cantina sau ca sa ies afara pentru niste aer curat, treceam pe langa etajul unde se gasea sectia de Trauma. In fiecare zi luam liftul in care se afla un nou set de membrii ai unei familii care veneau sa fie cu cineva care a avut o urgenta medicala sau un accident. Puteam sa ii recunosc chiar inainte sa apese pe butonul etajului la care mergeau. Ei pareau impietriti si socati. In starea mea emotionala precara, ma gandeam la faptul ca niciunul dintre ei nu si-a inceput ziua asteptandu-se sa iasa dintr-un lift de spital pentru a vedea pe cei dragi intr-o sectie de Trauma.

Am inceput sa ma gandesc cum nici unul dintre noi nu stim exact ce se va intampla, nu numai in viitorul nostru, dar chiar si intr-o anumita zi! Cum sa ne incepem, atunci, zilele cu scop si incredere si nu frica ca multe lucruri rele s-ar putea intampla? Asta nu mi-a zdruncinat credinta, dar m-a facut sa ma simt ca si cum mi-am pierdut echilibrul. Intr-o sesiune de fizioterapie pentru un genunchi dureros, ei mi-au cerut sa imi pastrez echilibrul pe suprafata elastica a unui echipament medical. Acest echipament medical este ca o jumatate de minge, cu suprafata plata pe podea, iar pacientul trebuie sa stea pe varful domului, dar acest dom este elastic, asa ca trebuie sa iti restabilesti echilibrul constant. Aceasta stare de groaza si frica de necunoscut ma facea sa ma simt ca si cum stateam pe acea minge instabila.

Sunt alte ocazii mai putin dramatice cand suntem confruntati cu nesiguranta a ceea ce se poate intampla. Avem ganduri despre viitorul indepartat, cum ar fi:  “Ma voi casatori eu vreodata? Voi avea eu vreodata copii? Ce vom face pe masura ce vom imbatrani si vom avea nevoie de ajutor?”

Cateodata sunt motive reale de a fi stresati, cum ar fi posibilitatea reala de a ne pierde slujba sau o boala serioasa a unei persoane dragi. Cateodata auzim fraza “insecuritatea alimentara”. Asta inseamna ca vor fi momente cand nu vom fi siguri cum vom putea sa ne hranim familia. Devenim frustrate atunci cand incercam sa ne crestem si educam copiii intr-o lume unde tehnologia se schimba inainte sa ne putem adapta sau pregati. Sunt anumite tendinte in societatea noastra care par ca reflecta o populatie care isi intoarce spatele la Dumnezeu. Cum e posibil sa imi gasesc pacea intr-o nesiguranta constanta?

Chiar inainte de moartea Lui, Isus a petrecut ultima noapte in compania prietenilor Lui cei mai apropiati, cei doispreceze ucenici, a caror lume se va intoarce cu susul in jos. El a inceput sa le vorbeasca, “Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu, si aveti credinta in Mine.” El incepe conversatia atat cu promisiuni cat si cu posibilitati. El le spune “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” El le promite ca le va trimite “Mangaietorul” si “Duhul Adevarului”, care ii va invata toate lucrurile. El le promite ca nu ii va lasa ca orfani.

Si ce alte cuvinte mai pline de alinare putea sa le lase, decat acestea: “Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante.”? (Toate citatele sunt din Ioan 14-16)

Doar in cateva ore, apostolii nu vor intelege ce se va intampla in lumea din jurul lor, dar ei Il vor cunoaste pe Tatal, pe Fiul, si in curand chiar si pe Duhul Sfant, si cu timpul, tristetea lor se va transforma in bucurie. Raspunsul la frica de necunoscut este credinta in ceea ce cunoastem.

Unul dintre apostolii prezenti in acea ultima noapte, a fost Ioan, descris ca apostolul pe care Isus l-a iubit. El s-a sprijinit cu capul pe pieptul Domnului. Numai cateva ore mai tarziu, el va alerga plin de frica. Ore mai tarziu, el va sta cu Maria, langa cruce, privindu-L pe Mantuitor cum suferea si murea. Cateva zile mai tarziu, el Il va vedea pe Hristos inviat si in cateva saptamani el va predica mesajul evangheliei. Ioan a inteles amenintarea spirituala a nesigurantei si a aflat ca solutia este credinta absoluta si increderea in Dumnezeu.

Cand ma simt in nesiguranta, eu merg la prima scrisoare al lui Ioan. Aici, Ioan mi se adreseaza mie si crestinilor care le scria, drept “copilasii lui”. Aproape ca il simt stand inaintea mea, uitandu-se in ochiii mei, cu mainile pe umerii mei, pe masura ce incepe sa ma incurajeze si sa ma ajute sa stau pe pamant solid.

El prezinta primele lucruri la inceput. Isus, care era cu Dumnezeu, a venit pe pamant in trup. Ioan, si ceilalti apostoli, L-au auzit, L-au vazut si L-au atins. Prin El, avem o relatie cu Dumnezeu si posibilitatea vietii eterne. Crezand acest adevar impreuna este bucuria adevarata (1 Ioan 1:1-4).

Tot ceea ce Ioan afirma este clar, fara vreo umbra de indoiala. Haideti sa citim din capitolul 1, incepand cu versetul 5:

“Vestea pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si in El nu este intunerec. Daca zicem ca avem partasie cu El, si umblam in intunerec, mintim si nu traim adevarul. Dar daca umblam in lumina, dupa cum El Insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat. Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi. Daca nu marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.”

Nu pot sti ce se va intampla astazi, mai tarziu, dar stiu ca acele cuvinte sunt adevarate intreaga zi, in fiecare zi. Nu pot sa imi cunosc viitorul pe acest pamant, dar Ii cunosc voia lui Dumnezeu si stiu cum sa merg in lumina.

As putea sa continui, dar acest articol ar fi prea lung, asa ca va incurajez sa va deschideti Biblia la 1 Ioan cu un creion si caiet alaturat, si cautati toate lucrurile despre care Ioan spune ca le cunoastem. Ioan stie ca sunt oameni care incearca din greu sa ii insele pe crestinii din timpul lui prin subminarea credintei lor in Hristos. El vrea ca copiii lui sa aiba siguranta in mantuirea lor, pe masura ce merg in Hristos. El vrea ca ei sa astepte venirea Domnului cu incredere. Cum ar putea orice nesiguranta sa aiba putere in viata mea, daca eu am cunostinta ca voi fi impreuna cu Domnul la venirea Lui?

Puteti citi despre doctrina falsa a gnosticismului, care le punea credinta crestinilor la incercare, si asta va va ajuta sa intelegeti mai bine contextul scrisorii lui Ioan. Este adevarat si faptul ca inamicul lui Dumnezeu, Satana, foloseste orice doctrina pentru a-mi zdruncina temelia credintei. Satana doreste ca frica de necunoscut sa ma faca sa-mi pierd echilibrul. Dar Dumnezeu doreste ca eu sa raman ferma.

Motivul pentru care mingea de echilibru este folosita in fizioterapie este pentru ca corectarea constanta a pozitiei fizice intareste muschii care ne mentin in echilibru atunci cand ne miscam. Eu trebuie sa stiu ca nu mi s-a promis o anumita cunostinta despre cum va fi viata mea zilnica pe acest pamant. Asta ar fi infricosator. Ioan imi spune ca “dragostea desavarsita izgoneste frica” (1 Ioan 4:18). Confruntandu-ne zilnic cu nesiguranta prin deschiderea Cuvantului lui Dumnezeu, imi va intari credinta. Si Ioan imi spune ca “ceea ce castiga biruinta asupra lumii este credinta noastra” (1 Ioan 5:4).

De obicei incerc sa gasesc un mod deosebit de a-mi sfarsi articolele mele. De data asta, mai degraba i-as da aceasta sarcina lui Ioan dupa cum isi incheie scrisoarea lui: “Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit, si ne-a dat pricepere sa cunoastem pe Celce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat, adica in Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevarat si viata vesnica.” (1 Ioan 5:20)