Pilda comorii ascunse si a margaritarului

De Denise Bowman

“De ce le vorbesti in pilde?” Ucenicii lui Isus tocmai L-au auzit invatand multimea de noroade, atat de multa lume incat Isus a trebuit sa se suie intr-o corabie, iar multimea sa stea pe tarm. Matei 13 ne spune ca, “El le-a vorbit despre multe lucruri in pilde” (versetul 3). Dupa ce multimea s-a indepartat, ucenicii au vrut sa stie de ce Isus prefera sa le vorbeasca folosind situatii cunoscute, obisnuite pentru a le descoperi adevaruri spirituale despre Imparatia lui Dumnezeu. Raspunsul lui Isus a fost ca cei care aud si au intentia de a cunoaste, vor intelege care sunt asteptarile lui Dumnezeu de la cetatenii Lui. Dar cei care sunt greu la auzit, pentru ei aceste povesti sunt doar povesti, dupa cum Isaia a profetit cu mult timp inainte. Era important pentru ucenicii Sai, in special, sa inteleaga “tainele Imparatiei cerurilor” (versetul 11), pentru ca ei vor fi cei ce vor impartasi vestea buna in intreaga lume. 

Isus le-a spus cateva pilde scurte descriind imparatia cerurilor, inclusiv acestea doua:

“Imparatia cerurilor se mai aseamana cu o comara ascunsa intr-o tarina. Omul care o gaseste, o ascunde si de bucuria ei, se duce si vinde tot ce are, si cumpara tarina aceea. Imparatia cerurilor se mai aseamana cu un negustor care cauta margaritarele frumoase. Si, cand gaseste un margaritar de mare pret, se duce de vinde tot ce are, si-l cumpara.” (Matei 13: 44-46)

Ce putem invata din aceste pilde?

In primul rand, observati ca amandoi acesti barbati erau ocupati cu viata lor. Nu stim de ce primul om sapa intr-o tarina care nu era a lui; probabil lucra pentru proprietarul acelei tarine. El nu cauta si nici nu astepta sa gaseasca o comoara in acea zi. Ocupatia celui de-al doilea barbat era de a cumpara si vinde margaritare. El cauta tot ce era mai de calitate. Cum ajung oamenii sa gaseasca Imparatia lui Dumnezeu? Pentru unii, este intr-un mod neasteptat – o conversatie, o invitatie, o intalnire intamplatoare. Ei nu cauta aceasta comoara, dar acum au descoperit-o. Altii cauta Imparatia cerurilor intr-un mod activ. Ei stiu ca este undeva acolo si sunt hotarati sa o gaseasca. Facem noi posibil ca cei care o cauta, sa o si gaseasca? Dovedim noi ca suntem cetateni ai Imparatiei prin cuvintele noastre, prin bunatatea si faptele noastre? Lumina noastra ar trebui sa straluceasca pentru ca altii sa Il vada pe Isus, fie ca Il cauta sau nu cu intentie.

In al doilea rand, amandoi acesti barbati recunosc valoarea a ceea ce au gasit. Oricare era aceasta comoara, faptul ca era ascunsa nu a fost suficient pentru barbatul din prima pilda. Pentru el aceasta comoara era atat de valoroasa, incat nu s-a oferit doar sa cumpere comoara, ci intreaga tarina, pentru a nu fi nici o indoiala cine este proprietarul acelei comori! Negustorul de margaritare era un expert in margaritare. El isi cunostea meseria. Cand a gasit Margaritarul, a inteles imediat cat de extraordinar era. Recunoastem noi valoarea Imparatiei lui Dumnezeu? Intelegem noi atat de bine adevarul incat sa il recunoastem atunci cand il intalnim sau suntem noi “purtati de orice vant de invatatura”? (Efeseni 4:14). Lumea noastra este plina de neadevar si de afirmatii fara substanta care suna bine la ureche, dar nu au nici o profunzime. Noi trebuie sa fim capabili sa le diferentiem si sa apreciem adevarul atat de mult incat sa nu acceptam nimic altceva.

Ati remarcat voi cu cata graba acesti barbati au actionat? Cand primul barbat a gasit comoara, el a ascuns-o, dar nu a lasat-o acolo o perioada indelungata. Bucuria lui era atat de mare incat nu a pierdut nici un moment inainte sa o cumpere. Negustorul de margaritare nu a asteptat o zi sau doua inainte sa ia decizia de a-l cumpara. El nu a vrut sa piarda ocazia, asa ca a implinit ceea ce era necesar imediat. Ce vom face noi atunci? Simtim noi urgenta de a ne asigura locul in Imparatia lui Dumnezeu? Noi putem fi atat de preocupati cu necesitatile si deciziile vietii, incat uitam ca prioritatea ar trebui sa revina comorii. Dumnezeu a promis ca ziua judecatii va veni si Dumnezeu nu minte. Daca nu suntem parte a Imparatiei lui Dumnezeu si nu traim fiecare zi in slujba Lui, judecata va aduce consecinte severe. Va veni ca “un hot noaptea” (1 Tesaloniceni 5:2), astfel ca fiecare dintre noi trebuie sa fim siguri ca suntem pregatiti in fiecare zi. Ar trebui sa existe un simtamant de urgenta referitor la relatia noastra cu Dumnezeu.

In al treilea rand, in fiecare dintre aceste pilde este mentionat un pret. Fiecare barbat a vandut tot ceea ce poseda pentru ca tarina si margaritarul sa fie al lui. Ni se cere noua sa ne vindem toate lucrurile care ne apartin pentru a cumpara un loc in imparatie? Deoarece pildele sunt povestiri despre viata aici pe pamant din care ar trebui sa invatam despre viata spirituala, morala lor nu este despre marimea contului din banca. Adevarul este ca Isus deja a platit pretul final pentru noi – si ce pret a fost acela! “El ne-a izbavit de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui, in care avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor” (Coloseni 1:13-14). Ar trebui sa ne unim vocile cu Apostolul Pavel atunci cand el zice, “Multamiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!” (2 Corinteni 9:15). Cu toate astea, ca si barbatii din pildele noastre, a sti despre existenta comorii si a margaritarului nu este suficient. Care este pretul pe care trebuie sa il platesc pentru a fi parte din Imparatie? Tot ceea ce imi apartine. Eu in totalitate. Trebuie sa Ii apartin Lui complet. Isus a spus, “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa isi ia crucea si sa ma urmeze” (Matei 16:24). Cand Isus a intrebat care este cea mai mare porunca, El a raspuns, “Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau” (Matei 22:37-38). Daca vom fi membri credinciosi ai Imparatiei Domnului, noi trebuie sa Ii inmanam Lui vietile noastre, sa Ii urmam poruncile, sa demonstram dragostea Lui, sa reflectam atitudinile Lui, sa ne supunem voia noastra Lui.

O comoara mai presus decat orice imaginatie poate fi a noastra – un loc in ceruri cu Dumnezeul nostru care ne iubeste si cu Isus care a murit pentru noi. Cautam noi aceasta comoara si atunci cand o gasim, suntem noi dornici sa o impartasim? Intelegem noi valoarea ei? Suntem noi dornici sa facem tot posibilul pentru a o obtine? Ne vom dedica noi complet Domnului? Un lucru il stim cu siguranta…isi va merita pretul.

“Haideti atunci sa fim loiali si credinciosi,

Avand credinta, slujind in fiecare zi.

Doar o intrezarire a Lui in slava

Toate durerile acestei vieti vor disparea.

Cand vom ajunge cu totii in ceruri,

Ce zi plina de bucurie va fi aceea!

Cand vom ajunge cu totii in ceruri,

Vom canta si vom proclama Victoria.”

(“Cand vom ajunge cu totii in ceruri”/”When we all get to heaven” de Eliza J. Hewitt)