Influenta evangheliei asupra inimii
In primele patru luni ale acestui an, noi am luat decizia de a ne concentra atentia asupra abordarii rationale si logice a uceniciei noastre. Dovezile ca Hristos este cine pretinde ca este sunt coplesitoare si de neconstestat. Daca ne deschidem ochii, vom vedea ca nu suntem lasati pe o temelie instabila, intotdeauna intrebandu-ne daca am pariat pe echipa victorioasa.
Hristos implineste toate profetiile si umbrele Vechiului Testament si, ca rezultat, El ne solicita atentia noastra, si nu numai a noastra, dar a fiecarei persoane care a trait sau va trai vreodata. Trebuie sa ne folosim mintile pentru a trage o concluzie referitoare la Hristos, o decizie care ne va influenta inimile noastre.
Ucenicia noastra are caracteristici logice si emotionale, influenteaza inima si mintea. Nu exista un loc mai potrivit de a dovedi aceasta realitate decat in pildele lui Isus, studiu pe care il efectuam luna aceasta.
Din punct de vedere cultural, evreii erau un popor practic. Romanii si grecii, in mijlocul carora ei traiau, isi petreceau timpul dezbatand si certandu-se doar de dragul discutiilor. Evreilor le placea ca o discutie sa ajunga la o concluzie. Ca rezultat, pildele erau moduri de educare folosite des de evrei. Rabini le foloseau des pentru a prezenta o invatatura, dar rolul lor era si de a ii face pe ascultatori sa traga o concluzie la cele ascultate. Care este temelia cea mai potrivita pentru constructia unei case: nisipul sau stanca? Care dintre slujitori il va iubi pe stapanul lui mai mult? Cine este vecinul cel mai bun?
La sfarsitul istorisirii, audienta stie care este raspunsul la intrebare; este evident! Si cu toate acestea, nu toti care inteleg, va permite adevarului sa intre in inima lor-cine are urechi, sa auda!
Pilda Semanatorului ilustreaza impactul adevarului “samanta cea buna” asupra fiecarui tip de inima. In ziua cand aceasta pilda a fost prezentata, multimea impingea cu atata forta, incat Isus a trebuit sa se urce intr-o corabie ca sa poata scapa. Putem presupune ca fiecare din cele patru tipuri de inimi era prezenta in audienta si asculta. Chiar daca ei nu erau agricultori, ascultatorii ar fi inteles care era procesul de insamantare si ar fi fost familiari cu fiecare tip de pamant. Si astfel, intr-un mod genial si instantaneu, Mantuitorul nostru impartaseste una din tainele Imparatiei.
De dragul timpul si spatiului dedicat acestui articol, noi ne vom ocupa de pilda si de explicatia ei in acelasi timp. Singurul personaj real in aceasta pilda este semanatorul, cel care are Samanta cea buna, simbolizand aici Cuvantul lui Dumnezeu. Samanta este buna, astfel ca rezultatul nu depinde de calitatea semintei, ci de calitatea pamantului. Semanatorul este cel care prezinta mesajul, astfel ca ne putem gasi in doua situatii: pe o parte putem fi tipul de pamant care primeste Samanta, dar daca alegem sa fim, putem fi si semanatorul care imprastie Samanta fara socoteala, oriunde il duc pasii si orice fel de pamant intalneste. Slujba noastra este de a distribui samanta, permitand pamantului sa aduca rod dupa natura lui. Semanatorul nu neglijeaza pamantul batatorit, considerandu-l nevrednic…el doar imprastie.
Asa ca daca semanatorul isi face datoria lui, iar Samanta este de buna calitate, singurul lucru care va influenta rezultatul este pamantul. Care va fi reactia adevarului in inimile celor ce vor auzi?
Primul pamant este langa drum, batatorit atat de mult incat Samanta nu poate patrunde inauntru. Aceasta inima nu va permite ca adevarul sa intre inauntru, nici macar nu il poate auzi. Ca semanatori, noi ne vom intalni cu aceste tipuri de inimi. Aceasta este o minte care nu poate fi influentata de adevar. Poate ca aceasta persoana este prea lenesa pentru a se gandi la lucruri spirituale. De cate ori nu ati incercat voi sa vorbiti cu cineva despre Dumnezeu, iar ei va raspund: “Nu stiu daca cred sau nu cred ceea ce tu imi spui”? Si asta este sfarsitul conversatiei. Mesajul este: “Nu vreau sa ma gandesc la Dumnezeu sau la adevar sau la orice lucru complicat care m-ar forta sa schimb unele lucruri in viata mea sau modul in care gandesc”.
Unii oameni doar vreau sa fie lasati in pace. Ei nu vor sa se gandeasca la Dumnezeu sau la conditia lor spirituala…asa ca nu se gandesc.
Aroganta poate impietri o inima mai repede decat orice alt lucru.Asta era problema fariseilor. Fariseii din audienta nu doreau adevarul pentru ca ei credeau ca stiau totul deja. Ei ascultau invataturile lui Isus numai pentru a gasi greseli in ele. Ei doreau sa gaseasca un motiv de a-L acuza, nu pentru a intelege adevarul.
Acesti oameni care cred ca inteleg totul si numai au nimic de invatat, reprezinta pamantul batatorit. Trebuie sa avem grija sa nu credem ca noi detinem intreaga cunostinta. Cu siguranta ca nu asta este realitatea, asa ca trebuie sa studiem si sa crestem si sa folosim Samanta cea buna ca standarul adevarului.
Cel de-al doilea tip de pamant este pamantul stancos. Pamantul stancos nu este neaparat plin de stanci. Este un sol care are o suprafata superficiala de pamant si apoi stanca dedesuptul lui, foarte des intalnit in Palestina. Este un strat calcaros sub un strat de pamant. Nu are nici o adancime.
Aceasta Samanta pare ca “a rasarit cu bucurie”. Aceasta inima aude adevarul si reactioneaza imediat. Este un raspuns emotional la auzirea Cuvantului lui Dumnezeu, si reactia este reala. Totusi, tot asa cum invatatura care nu este insotita de emotie ne lasa cu o credinta pur academica, similar si emotiile fara invatatura ne lasa cu o credinta superficiala si schimbatoare, in concordanta cu simtirile noastre. Aceasta credinta este superficiala si ii lipseste lucrurile necesare pentru a crea radacini care ne vor sustine in timpul incercarilor vietii. Nu este nici o stabilitate aici, aceasta credinta este construita pe nisip si atunci cand valurile vor veni, va fi zmulsa din pamant, impreuna cu radacinile ei lipsite de vlaga.
Din pacate, avem multi frati si surori care au fost indepartati de la credinta din cauza evenimentelor acestei vieti. Poate din cauza varstei mele, vad pe multi dintre fratii mei ca leapada credinta din pricina modului de viata al unui copil necredincios, o problema cu care Isus se confrunta in Matei 10:34-39. Din dorinta de a alina o inima franta, in loc de a ne intoarce la Dumnezeu, avand incredere in puterea Lui de a ne mangaia, noi renuntam la ceea ce stim in favoarea a ceea ce simtim, o schimbare ce ne dezradacineaza si creaza o bariera intre noi si Tatal nostru.
In al treilea rand, Isus identifica pamantul plin de spini, acolo unde multi din cei ce se numesc ucenici, sunt plantati. La prima vedere, acest pamant pare sufficient de bun, este ca o gradina care pare ca este curata, cu toate astea, sub aceasta suprafata sunt multe buruieni si liane care sugruma adevarul si care lasa planta, daca nu complet moarta, cel putin, fara posibilitatea de a aduce rod.
Si in acest caz, pamantul reactioneaza la Samanta cea buna. Ii permite semintei sa prinda radacini, dar pentru ca nimeni nu are grija de el ca sa ii zmulga buruienile, Samanta creste numai atat cat plantele din jurul ei ii permite sa creasca. Aceasta inima cunoaste si simte, dar este atat de impovarata de viata, incat orice credinta ar avea trebuie sa-si gaseasca locul printre activitatile vietii.
Noi putem avea o viata atat de plina cu alte lucruri, incat Hristos pur si simplu nu mai are loc. In loc sa fie centrul vietii si deciziilor noastre – ceea ce suntem – Isus devine un alt lucru de care trebuie sa avem grija, alte cuvinte pe care trebuie sa le vorbim, o alta activitate pe care trebuie sa o implinim in fiecare duminica. Noi devenim spectatori ai Imparatiei, gasind scuze de a nu slujim atunci cand situatiile sunt neplacute sau neobisnuite pentru noi. O sa ma risc spunand urmatoarele: daca slujirea noastra este ocazionala, intotdeauna placuta si, de obicei, comoda, atunci nu ne uitam in jurul nostru cu prea multa atentie! In ziua cand Isus prezenta aceasta predica, El nu era nici odihnit, nici linistit. El raspundea acuzatiilor fariseilor, vindeca si invata multitudinile intreaga zi. De ce credem noi ca slujirea noastra ar trebui sa fie diferita? Din experienta mea, sacrificarea timpului si a energiei in slujba imparatiei este foarte rar convenabila, este absolut complesitoare si intotdeauna epuizanta. In acelasi timp, ne ofera scop si implinire.
Intr-un final, Isus mentioneaza pamantul cel roditor – o inima care primeste adevarul. Daca avem aceasta inima, atunci evanghelia nu umple un coltisor mic, ramas intr-o viata deja plina; noi ne reorganizam viata, punand evanghelia la centrul si gasind un loc pentru orice alt lucru. Pamantul cel bun raspunde la mesajul evangheliei cu emotia adecvata, cu umilinta si recunostinta, noi plantam Samanta adanc in inima noastra si ii dam lucrurile de care are nevoie ca sa creasca – timp, cunostinta, rugaciune si slujire.
Modul in care autorii evangheliilor descrie reactia acestei inimi, acest ascultator in prezenta adevarului, este si el interesant. Matei consemneaza ca Isus a spus ca ascultatorul cel bun intelege Cuvantul. Nu numai ca il asculta cu urechile, dar isi pune urmatoarele intrebari: “Ce inseamna acest lucru?” si “Ce trebuie sa fac eu cu aceasta informatie?” Este un raspuns logic.
In Evanghelia dupa Marcu, Isus spune ca ascultatorul cel bun accepta Cuvantul. Il primeste – il accepta in mintea lui, nelasandu-l sa intre intr-o ureche si sa iasa prin cealalta. Devine parte din gandirea lui si parte din viata lui. Acesta este raspunsul emotional.
Luca mentioneaza ca ascultatorul cel bun pastreaza cuvantul. Se lipeste de el ca si cum viata lui depinde de el, pentru ca intr-adevar depinde! I se supune…in ORICE situatie, nu numai in cele in care el beneficiaza de el sau este placut. Aceasta este actiunea care rezulta din intelegerea si acceptarea adevarului.
Toate aceste raspunsuri diferentiaza pamantul bun de toate celelalte. Noi intelegem ca adevarul trebuie sa locuiasca inauntrul nostru si apoi ii permitem sa ne influenteze vietile, zmulgand buruienile din gradina noastra pentru ca el sa creasca si sa ne transforme intr-un chip asemanator chipului Lui. Si daca intelegem acest lucru, dragi surori, atunci vom aduce roada, pentru ca asta face Samanta cea buna atunci cand intra in contact cu pamantul roditor. Nu vom produce acelasi tip de fruct, dar vom aduce roada in campul in care ne gasim. Si pe masura ce crestem, vom depasi stagiul de pamant si vom deveni semanatori, mergand in campuri, imprastiind Samanta, incercand sa nu avem indoieli despre roada produsa atunci cand cade pe un pamant diferit, ci udandu-l atunci cand putem, pentru ca recolta este garantata.
