Acceptand identitatea pe care El ne-a dat-o
De Danielle Brentlinger
“Acum, asa vorbeste Domnul, care te-a facut, Iacove, si Cel ce te-a intocmit, Israele: nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume, esti al Meu.” (Isaia 43:1)
“Pe toti cei ce poarta numele Meu si pe care i-am facut spre slava Mea, pe care i-am intocmit si i-am alcatuit.” (Isaia 43:7)
Cine sunt eu? O femeie, o sotie, o mama, o fiica, o sora…un Copil al lui Dumnezeu. Ohh, stai un pic! Copil al lui Dumnezeu? Cum e acest lucru posibil? Eu sunt atat de plina de greseli, atat de pacatoasa, atat de nepotrivita, atat de zdrobita…
In ziua de azi, problema identitatii are o mare importanta in societatile noastre. Oamenii incearca din greu sa determine daca sunt barbati, femei, transsexuali sau una dintre multele categorii infiintate. Aceasta lume incearca sa ne includa in categori infiintate de oameni, categorii care sunt in continua schimbare si in crestere. Cum este posibil ca noi sa stim cine suntem cu adevarat? Cum ne putem noi dedica unei identitati “adevarate”?
Geneza 1:26-28 ne spune ca Dumnezeu a facut barbatul si femeia dupa chipul Lui. Isaia 43:1 ne spune ca El ne-a facut si ne-a chemat dupa numele Lui. Astfel ca Ii apartinem Lui. Efeseni 1:5 spune, “ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos.” Iar, 1 Ioan 3:1-3 descrie cu cata generozitate El ne iubeste de ne cheama chiar si “copii ai lui Dumnezeu”. El ne-a definit identitatea noastra.
Asemanator cum parintii ne-a dat un nume la nastere, Dumnezeu ne da numele Lui atunci cand suntem “nascuti din Duh”. In Romani 8, Pavel ne explica identitatea noastra de fii in duh. El ne spune: “Caci toti cei ce sunt calauziti de duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Si voi nu ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: “Ava! Adica Tata!” (Romani 8:14-15)
Intorcandu-ne la intrebarea initiala, cum este acest posibil, atata vreme cat eu sunt…nevrednica? Poporul japonez are un mod unic de a descrie standardul de frumusete, numit Wabi Sabi. Acest standard a fost derivat din filozofia estetica a ceremoniei de ceai, in secolul al XV-lea. Wabi-sabi este o filozofie estetica care regaseste frumusete in lucruri imperfecte, incomplete si finite.
Dumnezeu nu ne cere sa fim perfecti. De fapt, El este cel care ne face perfecti! Identitatea noastra este stabilita prin faptul ca sunt pe deplin justificati prin Fiul Sau. Noi putem veni la El cu toate imperfectiunile si greselile noastre. El transforma standardul nostru de frumusete in propriul Lui standard. Putem intelege mai bine acesta transformare, gandindu-ne la un alt concept japonez, Kintsugi. Kintsugi transforma bucatile sparte ale unui obiect; lipiturile care tin bucatile impreuna devin parte a istoriei unice al acelui obiect si ii imbogateste frumusetea. Exact acelasi proces ni-l aplica Dumnezeu si noua.
“Intr-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de pamant. Unele sunt pentru o intrebuintare de cinste, iar altele pentru o intrebuintare de ocara. Deci daca cineva se curateste de acestea, va fi un vas de cinste, sfintit, folositor stapanului sau, destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 2:20-21)
Dumnezeu lucreaza in noi, dar noi avem obligatia de a dori sa ne schimbam. El este, cu adevarat, olarul, iar noi trebuie sa fie lutul. Pentru ca noi sa fim clei de calitate, noi trebuie sa fie dornici sa Il lasam sa ne transforme.
Orice schimbare este grea. Nu are nici o importanta cat de tanar sau batran esti. Fiecare dintre noi devenim obisnuiti cu viata pe care o traim si ne simtim in siguranta atunci cand ne mentinem tabieturile. Pentru a ne insusi indentitatea pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru noi, noi trebuie sa fim dornici sa parasim comfortul cu care suntem obisnuiti. Noi trebuie sa Ii permitem Duhului sa ne schimbe din interior in afara.
Este un cantec cantat de The Zoe Group care se numeste “Din interior in afara”. In versurile lui, descrie idea de schimbare, de transformare in vase de cinste:
“Am esuat de o mie de ori
Cu toate astea mila Ta nu m-a parasit
Chiar daca m-as impiedica din nou
Inca sunt prinsa de harul Tau
In eternitate, lumina Ta va straluci cand totul din jur paleste
Fara sfarsit, slava Ta merge mai presus de orice faima
Voia Ta mai presus de orice altceva
Scopul Meu ramane
Arta de a ma pierde in cantarea slavei Tale
In eternitate, lumina Ta va straluci cand totul din jur paleste
Fara sfarsit, slava Ta merge mai presus de orice faima
Inima si sufletul meu
Iti dau tie controlul
Consuma-ma din interior in afara, Domnul meu
Fie ca dreptatea si slava
Sa devina imbratisarea mea
Sa Te iubesc din inauntru in afara.
O parte a procesului de schimbare poate necesita vindecare. Va amintiti de acele concepte japoneze de frumusete? De multe ori, ma gandesc la viata mea ca la un mosaic care este creat de cel mai talentat Artist. Mozaicurile sunt create din bucati sparte si distruse. Artistul stie locul potrivit pentru fiecare bucata sparta. Si rezultatul final este minunat! Fiind copii ai Dumnezeului PreaInalt, identitatile noastre sunt create special pentru fiecare dintre noi, de Marele Artist. El primeste tot ceea ce noi ii aducem la indemana si ne transforma din inauntru in afara in copiii Lui nepretuiti. Noi devenim “o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al Lui.” (1 Petru 2:9)
Romani 7:14-8:39 este un pasaj important care ne ajuta sa intelegem schimbarea identitatii noastre. Satana care incurajeaza perspectiva lumeasca, ne spune ca suntem fara importanta, fara rost, fara speranta, nedoriti, in disperare si destinati sa murim singuri. Hristos are un alt mesaj pentru noi. El ne spune ca noi avem valoare, ca suntem folositori, plini de speranta, doriti si putem obtine viata eterna si pacea atunci cand parasim aceasta viata.
Dumnezeu ne iubeste atat de mult ca ne striga pe numele nostru propriu. Imaginati-va acest lucru. Nu numai ca v-a creat in pantecul mamei voastre, dar El va stie pe nume, pe fiecare. Scriptura ne spune ca El stie chiar si numarul firelor noastre de par. Nu este nici o indoiala ca noi suntem pretiosi in ochii Lui.
Asa ca, cine esti tu? Sotie, mama, fiica, sora…copil al lui Dumnezeu!