Demonstrand pace in nesiguranta si moarte: Femeia Sunamita

De Ruth Looper

Experientele noastre ne schimba si modeleaza. Ca fiinte umane, suntem in continuu confruntate cu cuvinte, imagini si activitati captivante. O mica proportie a acestora este pura si inocenta. Majoritatea prezinta o forma de ispita care variaza in intensitate de la moderat pana la intens. Crestini fiind, scopul nostru este sa mergem in lumina, sa fim in lume, dar nu apartinand lumii (Ioan 17:14-16). Noi observam ispitele si le rezistam, fara a da satisfactie dorintelor noastre fizice (Galateni 5:24). Satana lucreaza pentru a gasi cai de a compromite pacea si multumirea noastra cu Tatal nostru.

Cum navigam noi nenumarate evenimente rezistand ispitei de a ne parasi prima dragoste? Cateodata nu avem pace. Experientele noastre produc sentimente intense care trebuiesc intelese. Trebuie sa avem ocazia de a ne exprima ingrijorarea, tristetea, mania si durerea. Numai dupa ce ne permitem sa acceptam raspunsurile, putem obtine pacea. Fiecare dintre noi vom trece prin perioade de entuziasm si de speranta, cum ar fi acceptarea in Facultate sau obtinerea unui serviciu important, logodirea sau asteptarea unui copil. Vom trai, de asemenea, si prin perioade de dificultate care ne vor epuiza toate resursele, ca in situatia unei boli indelungate a noastra sau a altcuiva din familie sau pierderea celor dragi din cauza decesului. Noi suntem mangaiati de Tatal nostru iubitor care ne pune lacrimile intr-un burduf (Psalm 56:8). Nu fiecare zi este plina de liniste, dar scopul este de a fi intr-o legatura atat de stransa cu Dumnezeu, incat sa cunoastem in profunzime care este simtamantul de pace pe care El ni-l ofera. In timpuri de depresie, de tragedie sau de boala, noi ne putem reinnoi prin credinta si increderea noastra puternica, depinzand in continuu de Mantuitorul nostru.

Pentru a obtine pacea in perioade de incercare, haideti sa invatam de la cateva istorisiri biblice. Care personaje biblice si-au pastrat infatisarea plina de pace in situatii nesigure si neprevazute? Poate ca David, care intr-o incercare fata in fata, a alergat in directia giganticului hotarat sa obtina victoria pentru Dumnezeu (1 Sam. 17:48). Sau poate Daniel, care si-a mentinut obiceiul de a se ruga lui Dumnezeu chiar si atunci cand a fost amenintat cu moartea in cusca leilor – preferand conversatia directa cu Dumnezeu fata de viata in sine (Daniel 6:10). Sau Iael (Judecatori 4:22) care a conceput si executat un plan periculos pentru a scapa pe Israel de Sisera, capitanul inamicilor lor, cu un tarus batut in tampla.

Toti au avut curaj. Fiecare dintre ei si-au riscat viata si prin asta, au atins un tel inalt. Este clar ca pacea lor a fost datorata credintei lor in Dumnezeu. Definitia data de noi cuvantului pace este “lipsa de ingrijorare, de tulburare emotionala, mentala sau spirituala sau conflict interior; calm, liniste”, definitie gasita in unele dictionare. Pacea, atunci, inseamna a avea o stare a constiintei lipsita de grija, de frustrare, de manie. In acest articol, noi vom analiza valoarea si sursa linistii, impreuna cu caracterul femeii care a exemplificat dependenta totala de Dumnezeu. Frumusetea ei spirituala si increderea in Dumnezeu ne ofera informatii pretioase, chiar si astazi.

Isus este sursa pacii. El a afirmat acest lucru cu claritate in Ioan 14:27: “Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante.” In acest dar se afla responsabilitatea. Isus ne arata ca alegerea de a fi ingrijorati sau inspaimantati este a noastra. El le porunceste ucenicilor Lui sa nu permita emotiilor lor sa fie tulburate. Aplicand acest adevar la vietile noastre, astazi, noi trebuie sa dezamorsam gandurile pline de frica si tulburare pe masura ce apar. A fi tulburat sau a avea pace este decizia fiecaruia dintre noi. Sa speram, ca putem invata cum sa respingem gandurile care ne determina sa ne pierdem increderea in Dumnezeu. Cu siguranta, in aceasta lume noi vom simti durere, suferinta, pierdere si tulburare. Telul nostru este a de lua in stapanire toate reactiile noastre pentru a-L preamari pe Dumnezeu in toate situatiile (1 Tesaloniceni 5:16-18). Asta ar fi usor de imaginat atunci cand nu suntem noi afectati personal, dar atunci cand suntem confruntati cu anumite situatii, poate parea aproape imposibil.

Chiar daca fiecare dintre eroii biblici mentionati anterior au dovedit o liniste exceptionala sub presiune, mai trebuie sa luam in considerare o doamna a faptelor bune, femeia din Sunem. Ea dovedeste o uimitoare perseverenta spirituala in ciuda suferintei. Capacitatea ei de a-si mentine calmul este extraordinara. In acest studiu vom mentiona amanuntele pe care le cunoastem despre viata ei, caracterul ei, rezultatul actiunilor ei si mostenirea ei biblica. Si intr-un final, haideti sa vedem cum putem sa incorporam tipul ei de intelepciune in vietile noastre.

Femeia Sunamita traia in orasul Sunem in timpul vietii profetului Elisei. Casa ei se afla in satul numit astazi Sulam, in partea Nordica a teritoriului Arab-Israelian. Din scripturi noi stim ca ea avea reputatia de a fi “o femeie bogata” (2 Imparati 4:8). Barbatul ei este mai in varsta si aflam ca el se ocupa cu agricultura (2 Imparati 4:18). Familia lor avea suficiente resurse materiale ca sa poate imparti cu altii. La inceputul istorisirii, femeia Sunamita nu are nici un copil. Ea remarca un om al lui Dumnezeu care calatorea pe langa casa lor destul de des. Ea ii ofera profetului cate ceva de mancare. Mai tarziu, il roaga pe barbatul ei sa mai adauge o camera la casa lor pentru a-I permite profetului sa aiba un loc de odihna. Elisei este recunostor pentru generozitatea lor si doreste sa le returneze bunatatea. Cand o intreaba pe femeie ce cadou ar putea sa ii ofere, ea ii spune ca are tot ce ii trebuie: “Eu locuiesc linistita in mijlocul poporului meu” (2 Imparati 4:13). El ii raspunde ca pana in anul viitor ea va ramane insarcinata si va da nastere unui baietel. Ea pare ca isi pierduse speranta de a avea vreun copil, contrazicandu-l ca acest lucru ar fi posibil. Intr-adevar, la vremea profetita, ea da nastere unui baietel.

Rolul de mama include si multe alte riscuri. Multe mame cunosc durerea cumplita de a pierde un copil. Moartea unui copil rezulta in groaza, chin si disperare, iar durerea este imposibil de controlat. Este imposibil de inchipuit, dar femeia Sunamita isi controleaza aceste sentimente in timp ce isi tine fiul mort in poala ei. Apoi, stiind ca inima lui s-a oprit din batut, ea a purtat baiatul in camera care fusese locul de odihna al profetului.

Refuzand sa accepte realitatea mortii fiului ei, ea imediat parcurge lunga distanta pana la Elisei:

“A chemat pe barbatul ei, si a zis: ‘Trimite-mi, te rog, un slujitor si o magarita; vreau sa ma duc in graba la omul lui Dumnezeu, si apoi ma voi intoarce.’ Si el a zis: ‘Pentru ce vrei sa te duci astazi la el? Doar nu este nici luna noua, nici Sabat.’ Ea a raspuns: ‘Fii pe pace!’ Apoi a pus saua pe magarita, si a zis slujitorului sau: ‘Mana, si pleaca, sa nu opresti pe drum decat cand ti-oi spune.’”

Femeia Sunamita pare sa creada ca Elisei este singurul care o poate ajuta. Se pare ca ea este sigura ca Elisei este capabil sa inverseze tragedia. Poate ca are puterea de a spune “Fii pe pace” de doua ori (in pasajul mentionat si in 2 Imparati 4:26) deoarece refuza sa accepte tragedia mortii copilului ei, deoarece ea are credinta ca el il va invia.

Se pare ca stapanirea ei, de a nu descrie realitatea mortii fiului ei, a fost esentiala pentru inviere. Credinta ei extraordinara ca omul lui Dumnezeu va putea sa ii invieze fiul este dovedita prin faptul ca ea refuza sa il paraseasca pe profet. Ea se arunca la picioarele profetului si declara: “Viu este Domnul si viu este sufletul tau ca nu te voi parasi” (2 Imparati 4:30). Desi Elisei ii cere slujitorului lui Ghehazi sa intervina, ea insista sa il astepte pe profet. Ei calatoresc impreuna la Sunem unde el se roaga lui Dumnezeu ca sufletul copilului sa se intoarca la el si ca fiul sa se intoarca la viata.

Haideti sa ne gandim la calitatile ei. La inceputul istorisirii, ea dovedeste cat de dornica era ca sa imparta bogatiile pe care le poseda. Ea, cu siguranta, intelegea cat de obosit era Elisei dupa calatoriile lui lungi pe drumurile prafuite. Sufletul ei bland o inspira sa demonstreze dragoste, iar perseverenta si determinarea creaza un loc comfortabil unde el sa se poata odihni. 

Ea demonstreaza respect fata de autoritatea sotului ei cerandu-I sa pregateasca o magarita si un slujitor care sa o mane. Ea este hotarata si rapida in decizia ei de a cere ajutorul lui Elisei. Ea nu neaga realitatea, ci isi concentreaza toata atentia ei asupra salvatorului ei. Femeia Sunamita se comporta ca si cum moartea fiului ei nu este finala. Si, intr-adevar, nu era. Ea credea ca exista un nivel mai inalt, o autoritatea spirituala in care isi putea pune increderea. Femeia Sunamita era hotarata si nimic nu o putea opri de a nu-si atinge telul ei. Ea a trecut peste Ghehazi si s-a aruncat la picioarele lui Elisei.

Chiar daca numele ei nu este mentionat in scripturi, influenta caracterului ei spiritual continua pana in zilele noastre. Merita sa ii cunoastem istoria. Intruparea tariei sub presiune ne poate indruma si pe noi astazi. Precum femeia Sunamita care stia ca slujitorul Ghehazi nu poseda puterea lui Elisei, si noi trebuie sa recunoastem desertaciunea cautarii de inlocuitori lumesti, si sa ne lipim strans de Domnul si Stapanul nostru, Isus. Ea este hotarata si continua. Il vom urma noi pe Fratele nostru mai mare, Isus, avand incredere in Dumnezeu orice s-ar intampla? Chiar pana la moarte? Haideti sa nu bagam in seama rautatea care ne inconjoara, ci sa consideram legatura noastra cu Dumnezeu ca singura alinare suficienta.

Imi amintesc frumosul cantec “Am pace in sufletul meu”. A fost scris de Horatio Gates Spafford dupa ce si-a pierdut cele patru fete intr-un naufragiu. Intr-o stare de neimaginata durere, el a descris calea spre pace, care este o credinta ca de copil in mantuitorul nostru Isus Hristos. Cu adevarat miscator este urmatorul vers: “Oricare ar fi greutatea, Tu m-ai invatat sa spun, este pace, este pace in sufletul meu.” In efortul nostru de a obtine pacea, pacea perfecta in vietile noastre, haideti sa punem in practica cuvintele acestui cantec.