Femeile cu Isus

De Robin Owen

Cand citim prin Vechiul si Noul Testament, nu putem sa nu fim impresionate de femeile pe care Dumnezeu le-a folosit in istoria rascumpararii Lui. El a folosit regine (Estera), profetese (Debora), sotii (Ana), vaduve (Ana), mame (Maria) si invatatoare (Priscila) care in vietile lor au demonstrate curaj, dragoste, devotament si credinta. 

In primul secol, vietile femeilor erau in mare parte limitate la viata domestica. Drepturile lor legale erau limitate, iar participarea lor publica si religioasa era restrictionata. Faptele si invataturile lui Isus au pus la incercare normele sociale ale acelor timpuri. Isus a interactionat cu femei din toate grupurile sociale si etnice. El le-a oferit femeilor respect si intelegere. El le-a vindecat si le-a iertat, a interactionat cu ele in imprejurari publice si le-a inclus in slujirea Lui.

Pe parcursul citirii evangheliilor, noua ni se prezinta un grup de femei care L-au intalnit pe Isus si ca urmare, vietile lor au fost schimbate pentru totdeauna. Istoria acestor femei a inceput pe cand Isus predica in regiunea Galileii: “Curand dupa aceea, Isus umbla din cetate in cetate si din sat in sat si propovaduia si vestea Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; si mai erau si niste femei, care fusesera tamaduite de duhuri rele si de boale: Maria, zisa Magdalina, din care iesisera sapte draci, Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, si multe altele, cari-L ajutau cu ce aveau.” (Luca 8:1-3)

Maria Magdalena este prima femeie mentionata. Ea a fost nascuta in Magdala, un oras instarit pe coasta vestica a Marii Galileii, cam 80 de mile departare de Ierusalim. Luca ne spune ca, inainte ca Maria sa-L fi intalnit pe Isus, ea era posedata de sapte draci. Noi stim din alte marturii ale scripturii, ca posedarea demonica producea o varietate de tipuri de tortura. Un demon putea controla gandurile si actiunile unei persoane, putea produce un comportament auto-distructiv si, drept consecinta, persoana posedata de demon era condamnata la o viata izolata (Luca 8:26-39). Cat de mult trebuie sa fi suferit Maria si cat de dispretuita ar fi fost ea de catre societate! Si-ar fi pierdut ea oare orice speranta?

Dar Isus a gasit-o pe Maria in timpul ei de intunecime; El i-a scos demonii si i-a transformat viata de singuratate si rusine intr-o viata de bucurie. Recunoscatoare ca Isus a salvat-o, Maria si-a dedicat intreaga viata slujirii Lui. Maria este mentionata de 14 ori in cele patru evangheli. Toate evangheliile atesta prezenta Mariei la piciorul crucii si la mormant. Dupa invierea Lui, Isus Si-a gasit ucenica Sa credincioasa la mormant. Din pricina lacrimilor ei de durere, Maria nu L-a recunoscut pe Isus la inceput, gandindu-se ca El era gradinarul. Dar cand Isus a strigat-o pe nume “Marie”, el L-a recunoscut si I-a raspuns “Rabuni”, recunoscandu-L pe El ca invatatorul ei (Ioan 20:15-16). Maria a fost primul ucenic care a fost martorul invierii Mantuitorului.

A doua femeie mentionata este Ioana. Luca ne spune ca Ioana era sotia lui Cuza,  ispravnicul casei lui Irod Antipa, tetrarhul Galileii in timpul slujirii lui Isus. Mentionarea ocupatiei lui Cuza scoate in evidenta pozitia sociala proeminenta si bogatia acestei femei. Ne putem intreba ce a auzit si vazut Ioana in curtea lui Irod. A fost Ioana prezenta cand Ioan Botezatorul a vorbit cu Irod sau la banchetul dat in onoarea zilei de nastere a lui Irod atunci cand soarta lui Ioan Botezatorul a fost pecetuita? A auzit Irod de vindecarea Ioanei? Chiar daca scriptura nu da raspuns acestor intrebari, ceea ce stim cu siguranta este ca Isus a vindecat-o pe Ioana si ea a raspuns prin dedicarea vietii si bogatiei ei in slujirea Domnului. Sprijinul oferit de Ioana slujirii lui Isus dovedeste ca mesajul Sau a depasit barierele sociale si politice. Numele Ioanei mai este mentionat inca o data in Luca 24:10, in compania femeilor care au mers la mormant.

Ultima femei numita aici este Susana. Chiar daca numele ei apare numai o singura data in scripturi, acest fapt este semnificativ deoarece Isus a vindecat-o si ea a raspuns urmandu-L si implicandu-se in slujirea Lui. Mai mult decat atat, Luca remarca ca “multe alte femei” erau cu Isus. Chiar daca numele lor nu este pomenit, noi nu putem sa trecem cu vederea rolul lor in slujirea lui Isus.

Aceste femei au interactionat cu Isus si cu apostolii in timp ce calatoreau prin Galileea si, intr-un final, spre Ierusalim. Ele erau beneficiarele harului nelimitat al lui Dumnezeu atunci cand Isus le-a vindecat de “duhuri rele si de neputinta”. De aceea, ele si-au dedicate viata lor lui Isus in recunostinta si dragoste. Ele si-au parasit casele pentru a fi aproape de Isus, slujindu-L material si avand grija de nevoile fizice ale lui si ale apostolilor. Pe masura ce calatoreau cu Isus, ele au invatat din predicile Lui, au vazut cum Isus a raspuns oamenilor, au fost martorele minunilor pe care le-a implinit si, intr-un final, au fost alaturi de El in momentele decisive ale vietii Lui.

Insotindu-L pe Isus la Ierusalim, ele au fost prezente si au luat parte, impreuna cu apostolii, la intrarea triumfala a lui Isus, onorandu-L ca Mesia si strigand “Osana Fiul lui David!” Dar erau ele pregatite ca sa ia parte la evenimentele care vor urma? Spre deosebire de apostolii lui Isus care erau imprastiati ca oile in timpul arestarii si crucificarii (Matei 26:31), femeile au fost prezente la cruce si l-au urmat pe Iosif ca sa vada unde va fi inmormantat trupul. Tot ele s-au intors la mormant cu miresme pentru a fi sigure ca trupul lui Isus va fi ingrijit chiar si dupa moarte (Luca 23:55-56). Imaginati-va tristetea adanca pe care aceste femei au simtit-o atunci cand au vazut mortea brutala pe care Isus a suferit-o, uimirea de a gasi un mormant gol, teroarea de a intalni doi barbati in haine stralucitoare la mormant si bucuria imensa atunci cand acesti doi barbati au proclamat, “Isus a inviat!”. Ele si-au amintit de cuvintele vorbite de Isus in Galilea, precum ca “Fiul omului trebuie sa fie dat in mana pacatosilor, sa fie rastignit, si a treia zi sa invieze” (Luca 24:6). Apoi, imaginati-va entuziasmul lor atunci cand s-au grabit sa impartaseasca vestea Mantuitorului inviat la apostoli si ceilalti.

Dumnezeu le-a folosit pe aceste femei in povestea rascumpararii Lui. Chiar daca numele nostru nu va fi niciodata scris in scripturi, el este “sapat pe mainile Lui” (Isaia 49:16) impreuna cu numele acestor femei si multe altele care erau cu Isus si care I-au slujit. Isus le-a transformat vietile lor si noi suntem beneficiarele harului nelimitat al lui Dumnezeu. Asemanator cu aceste femei, si noi ar trebui sa ne oferim vietile noastre in recunostinta si dragoste fata de Isus prin sprijinirea lucrarii Lui, avand grija de ucenicii Lui si prin impartasirea vestii cele bune ca avem un Mantuitor care a inviat!