Semnele si spusele lui Hristos

De curand am luat parte la un studiu biblic, unde a fost pusa o intrebare: “Sunt relatarile evanghelice, biografii?”. Nu m-am gandit niciodata la aceasta intrebare si nu am stiut care ar putea fi raspunsul. Cand ne uitam la caracteristicile unei biografii, realizam ca sunt multe similitudini intre ele si cele patru evangheli, dar sunt aceste puncte comune suficiente ca sa califice evangheliile drept biogafii? 

O biografie este caracterizata de o lista de evenimente din viata protagonistului,  scrisa de oricine altcineva decat persoana respectiva. Biografiile, de cele mai multe ori, scot in evidenta viata timpurie, relatiile, cariera profesionala, greutatile si implinirile. Ele sunt scrise, in special, cu scopul de a inspira cititorul cu viata exceptionala a subiectului prezentat. Cand citim evangheliile, toate aceste elemente sunt prezente, dar atentia nu este pe viata lui Isus, ci mai degraba pe moartea Lui si pe scopul acestui eveniment. Asa ca, putem noi sa catalogam evangheliile drept biografii? Chiar daca multe conditii sunt implinite pentru ca evangheliile sa fie considerate biografii, gandindu-ne la ele in acesta lumina, diminueaza impactul evangheliilor asupra vietii noastre. Spunand ca ele sunt doar o povestire a vietii lui Isus care ar putea inspira alte vieti, il plaseaza pe Isus pe acelasi nivel cu alte persoane care au un caracter bun si au trait o viata morala. Evangheliile sunt cu mult mai mult decat biografi sau relatari istorice sau lucrari literare. Evangheliile ne relateaza invataturile lui Isus si semnele dumnezeirii Lui. Evangheliile ar trebui sa fie tratate ca o prelungire a sfinteniei Lui. Sunt o clasa total separata de orice alte scrieri gasite in aceasta lume. Ele nu sunt o povestire a unei vieti exceptionale, ele sunt dovada unei singure concluzii logice – ca Isus este viata insasi. 

Ioan isi incepe evanghelia cu urmatoarele cuvinte, “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu”. Vedem aceasta sfintire in multe parti din viata lui Isus, una dintre aceste ocazii este botezul Sau. Ioan Botezatorul a proclamat venirea unuia mai mare decat el, care va boteza pe iudei. O multime a venit, Isus era printre ei, si ei au fost botezati. Dar Isus nu era doar parte din multime. Luca 3:21-22 ne spune: “Dupa ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat si Isus, si pe cand se ruga, s-a deschis cerul, si Duhul Sfant S-a pogorat peste El in chip trupesc, ca un porumbel. Si din cer s-a auzit un glas, care zicea: ‘Tu esti Fiul Meu prea iubit; in Tine Imi gasesc toata placerea Mea!’” Aceasta este una dintre primele ocazii cand Isus este public separat de ceilalti iudei si initiaza viata Sa de invatatura si miracole care Il vor defini ca Dumnezeu. 

El nu este scos in evidenta doar de vocea lui Dumnezeu din ceruri, invataturile si miracolele Lui Il inalta deasupra altor personalitati despre care istorisiri sunt scrise. In Matei 8, ni se relateaza povestirea despre cand Isus era intr-o barca cu ucenicii Lui iar o furtuna s-a pornit in jurul lor. Mari furtunoase nu sunt evenimente iesite din comun in Biblie. Ganditi-va la Noe, Iona si Pavel care a naufragiat de doua ori, dar aceasta povestire este diferita. Isus doarme in timpul furtunii, iar prietenii Lui Il trezesc, convinsi ca vor pieri. Cu nimic altceva decat puterea cuvintelor Lui, Isus calmeaza furtuna. Ucenicii Lui stiu cine este El, ei deja au lasat totul in urma ca sa Il urmeze, cu toate astea inca sunt uimiti si se intreaba cine poate controla vanturile si marea. El Li se descopera parte cu parte, se pare, prin lucrarile Lui minunate. 

Este evident ca oamenii care Il vad si Il asculta pe Isus stiu ca El este deosebit. In Matei 5-7, Isus prezinta o predica despre care Matei spune ca “a uimit multimea”, pentru ca El invata nu ca cineva care era bine pregatit si a facut toate cercetarile necesare, ci pentru ca invata cu autoritatea cuiva care a creat ceea ce predica. Isus facea calea dreapta chiar asa cum Isus Botezatorul a profetit, singura cale dreapta in existenta.

Oamenii a caror vieti sunt incondeiate in biografi, fac lucruri exceptionale, salveaza vieti, inventeaza tehnologii care schimba vietile si participa in schimbari radicale in societate, dar ei insisi nu sunt exceptionali. Ei nu sunt perfecti, sau fara vina, sau Mantuirea lumii ca Persoana descrisa in evanghelii. Fiecare semn si invatatura a lui Isus are rolul de a pregati rastignirea pe cruce. Ca animalele sacrificate in Vechiul Testament, Isus a fost separat de ceilalti pentru a fi sacrificiul perfect. Ioan capitolul 12 arata cum Isus a fost pus deoparte pentru acest sacrificiu. El este, la inceput, uns cu ulei de Maria. Isus contracareaza critica lui Iuda spunandu-I ca Maria a pastrat acest ulei pentru inmormantarea Lui, deoarece El nu va fi cu ei pe vecie. Ziua urmatoare, El si ucenicii Lui isi incep calatoria spre Ierusalim unde Isus va fi sfintit din nou, implinind profetia lui Zaharia, veche de 500 de ani, atunci cand intra in Ierusalim pe un manzul unei magarite (Zaharia 9:9). El le spune multimii ca va fi inaltat, ca El este Fiul lui Dumnezeu, Lumina care merge printre ei pentru inca putina vreme. Imediat dupa aceea, El va fi tradat si va fi oferit ca jertfa pentru care S-a pregatit intreaga viata. 

Majoritatea biografiilor spun povestea unei persoane care si-a inceput viata in situatii amarate, dar care s-a ridicat ca sa cucereasca incercarile puse inainte. Spre deosebire de biografii, evangheliile spun povestea unui om smerit, nascut intr-un staul, care a ales sa ramana smerit, sa fie ridiculizat si batjocorit pana in momentul mortii lui violente pe cruce, atunci cand este prezentat drept criminal. Isus nu cauta preamarire, precum altii; El ii cauta pe cei pierduti ca sa ii mantuiasca. El pregateste lumea pentru Imparatia Lui. El nu doreste sa obtina slava si laude pentru El Insusi pe acest pamant, ci El cauta dragostea si dedicare lui Dumnezeu, Tatal.

Biografiile ofera exemple de oameni care s-au infruntat cu alegeri si incercari care le vor defini viitorul. Isus a infruntat multe incercari in perioada Sa pe acest pamant, ca si multi dintre noi. Nici chiar moartea Lui nu este unica. Motivul nu este nevinovatia Lui; deoarece multi nevinovati sunt ucisi; sau brutalitatea si nedreptatea mortii Lui; multi mor in aceasta situatie. Raspunsurile sunt ceea ce Il diferentiaza de alte personalitati exceptionale care ar fi imortalizate in scrieri. Intr-un final, ultimul semn al victoriei asupra mortii, invierea Lui, este ceea ce facea moartea Lui unica. El a facut ceea ce nimeni altcineva nu ar fi putut sa implineasca in mantuirea lumii. Semnele si spusele lui Hristos ne obliga la randul nostru, sa traim o viata de sfintire, nu cautand sa fim ca cei din jurul nostru, dar urmand calea smerita descrisa in singura carte care are vreo importanta, Cartea Vietii, si nu in nici o alta biografie pamanteasca.