Dumnezeu este dragoste
Nu exista un mod mai potrivit de a incheia un an reflectand la ucenicia noastra, decat sa luam in considerare subiectul dragostei.
De-alungul timpului si diferitelor culturi, s-a vorbit si s-a scris indelungat despre dragoste. Definitia dragostei variaza de la dragostea, de multe ori complicata, a unei familii, pana la pasiunea arzatoare care apare devreme intr-o relatie, dar care cu timpul este inlocuita ori de o lagatura mai profunda sau de pierderea interesului. De multe ori, scriitorii contempleaza nevoia de dragoste in lume pentru a rezolva dispute si probleme sociale. Realitatea este ca lumea intotdeauna a stiut ca dragostea este raspunsul multor tulburari morale ale umanitatii, dar pentru ca cei din lume nu Il cunosc pe Dumnezeu, ei nu au nici cea mai vaga idee de cum sa defineasca dragostea in forma ei cea mai pura.
In 1 Ioan 4, apostolul care vorbeste mai mult despre dragoste decat orice alt scriitor biblic, ne spune nu numai care este originea dragostei, dar si cum arata atunci cand este reflectata in vietile noastre.
Daca consideram pasajul care incepe in 1 Ioan 4:7, ca rezumat, vom obtine o descriere completa a ce este dragostea si cum ar trebui sa aduca rod in vietile noastre.
Ioan scrie:
“Prea iubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu. Si oricine iubeste, este nascut din Dumnezeu, si cunoaste pe Dumnezeu. Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimes in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El. Si dragostea sta nu in faptul ca noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Prea iubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii.” (1 Ioan 4:7-11)
Vreau sa fac referire la doua idei importante care apar in versetul sapte. Una este ca dragostea este de la Dumnezeu – El este sursa ei. Nu provine din nici o alta sursa. Noi ori Il cunoastem pe Dumnezeu si ca urmare cunoastem dragostea ori nu. A doua idee este ca Dumnezeu este dragoste. Dragostea nu numai ca isi are originea in Dumnezeu, este chiar esenta a ceea ce este El.
Daca asta este adevarat, atunci nimic altceva aflat in afara voii lui Dumnezeu nu poate fi definita ca dragoste. Noi traim intr-o societate care trateaza dragostea ca lipsita de importanta. Imi vine in minte sloganul “Dragostea este dragoste”, sugerand ca oricum alegi sa iti traiesti viata, evlavios sau nu, este acceptabil din cauza dragostei. Problema este urmatoarea, daca nu este in concordanta cu legile lui Dumnezeu, nu este dragoste. Noi avem tendinta de a citi acest verset - “Dumnezeu este dragoste” – si apoi sa Il definim pe Dumnezeu prin propria noastra intelegere a dragostei. Cand facem acest lucru, punem ultimele lucruri pe primul loc. Intelegerea noastra a dragostei nu Il defineste pe Dumnezeu, ci intelegerea naturii lui Dumnezeu defineste idea noastra de dragoste.
In situatii dificile, este usor a decide ca lucrul “plin de dragoste” este de a evita discutarea pacatului. Chiar daca este neplacut si plin de conflict si uneori cearta, discutarea pacatului este un semn de dragoste. Este ceea ce face Dumnezeu si El este dragoste, asa ca evitarea conversatiilor dificile nu este dragoste. Pastrarea pacii nu este intotdeauna dragoste. A nu trage la raspundere pe copiii nostri chiar atunci cand sunt aroganti si lenesi sau tinandu-le partea atunci cand comit o greseala, nu este dragoste. A nu trage la raspundere pe fratii nostri atunci cand comportamentul lor este pacatos, nu este dragoste. Nu poate fi, atata vreme cat dragostea exista numai in limitele impuse de voia lui Dumnezeu.
In versetul 9, ni se spune ca dragostea se manifesta intr-un mod sacrificial. Rezultatul dragostei este fapta altruista. Dragostea lui Dumnezeu se manifesta prin fapte, atunci cand El Si-a trimis Fiul in lume, pentru ca noi sa “traim prin El”. Pentru ca El ne-a iubit, Dumnezeu a infaptuit ceva. De fapt, El a infaptuit un lucru despre care noi nici nu stiam ca trebuie infaptuit. El a infaptuit un lucru numai spre binele nostru, nu al Lui. Dumnezeu nu a avut nevoie ca Isus sa Isi rascumpere pacatele Lui. Numai pentru binele nostru, El S-a separat de Fiul Sau. El a oferit ceva pentru noi, a carui valoare nu cred ca o putem aprecia. Eu nu pretind ca inteleg trinitatea lui Dumnezeu, dar ceea ce a oferit Dumnezeu a fost parte din El. El a sacrificat o unitate pe care eu nici nu o pot intelege, pentru a ne rascumpara atunci cand noi ne-am facut dusmanii lui Dumnezeu prin pacatele noastre.
Venirea lui Hristos pe pamant a fost singurul timp cand Dumnezeu a fost separat de Fiul Sau. Sacrificarea uniunii Lor trebuie sa fi fost monumentala. Si chiar daca au pastrat legatura prin rugaciune atunci cand Isus a fost pe pamant, in momentul crucificarii, cand Isus poarta pacatele lumii, separarea ar fi fost totala. Suferinta trebuie sa fi fost imensa si toate aceastea au fost implinite pentru beneficiul nostru. Dumnezeu Si-a sacrificat unitatea cu Fiul Sau, L-a privit pe Fiul Sau suferind si murind de mainile propriei Lui creatii, de dragul creatiei. E de neimaginat!
Dumnezeu nu a pastrat nimic de noi. El Si-a sacrificat propriul Lui Fiu. Nu exista nici un altul ca El. Dumnezeu nu putea crea un alt Fiu. El nu a trimis un inger; El a trimes pe Fiul Sau – cea mai valoroasa fiinta din ceruri.
In plus, noi nu meritam nimic. Noi ne-am facut dusmani ai lui Dumnezeu (Romani 5:8). Daca dragostea lui Dumnezeu este atat de altruista, nu ar trebui ca si dragostea mea sa fie impartasita fara a tine cont daca oamenii sunt sau nu vrednici de ea? N-ar trebui sa iubesc eu chiar daca nu beneficiez cu nimic din aceasta dragoste? De fapt, nu ar trebui sa iubesc chiar daca necesita plata unui pret?
Daca le spui oamenilor ca ii iubesti, dar nu faci nimic pentru ei, atunci nu ii iubesti cu adevarat. Cateodata a face lucruri pentru oameni, inseamna a vorbi cu ei, ca sa sti ce este necesar. Am auzit pe unii crestini spunand: “Mi-ar fi facut placere sa ii ajut, dar ei nu mi-au cerut niciodata ajutorul”. I-ai intrebat daca au nevoie de ajutor? V-ati facut timp sa ii cunoaste-ti, ca sa puteti anticipa nevoile lor? Sau dragostea voastra este doar cuvinte – pasive fara nici o actiune? Daca asta este cazul, atunci orice simtiti nu este dragoste deloc.
Dragostea lui Dumnezeu nu a fost doar cuvinte, asa ca nici dragostea noastra nu poate fi doar cuvinte. Noi trebuie sa ii iubim pe cei din jurul nostru atat de mult incat sa le putem anticipa nevoile. Noi nu avem dreptul sa decidem cine ne merita dragostea si cine nu. Noi nu ii putem sluji pe cei pe care noi am decis ca ne sunt placuti si sa ii ignoram pe ceilalti. Sau mult mai des, noi ii slujim pe cei care ne-au ajutat in trecut sau care credem ca ne vor fi de ajutor in viitor. Oamenii despre care credem ca nu ne pot fi de nici un ajutor, noi ii trecem cu vederea sau ii consideram nevrednici de ajutorul nostru. Asta nu este dragoste. Nu a fost si nu este nici un lucru pe care sa il putem face pentru Dumnezeu, care El sa nu-l poate implini pentru Sine Insusi, si cu toate astea, El te iubeste. Uneori nu inteleg de ce Isi pierde timpul cu mine, deoarece eu ma simt atat de inutila. Si eu ma minunez, dar sunt atat de recunoscatore de dragostea Lui. El crede ca eu sunt folositoare, chiar atunci cand eu nu ma consider asa.
Acest pasaj este atat de bogat in lectii despre dragoste, ca a fost dificil sa aleg lectiile pe care sa imi concentrez atentia, dar acest ultim subiect este important. Noi suntem chemati sa iubim oamenii in asa fel incat binele lor spiritual sa fie prioritatea noastra. Isus nu a venit sa repare societatea sau sa vindece bolile. Scopul Lui nu a fost sa eradicheze saracia sau sa vindece toate bolile pamantesti. El a venit numai ca sa resolve problema pacatului. Nici un alt lucru nu a avut vreo insemnatate.
Pentru noi, acest lucru este important atunci cand luam in considerare manifestarile dragostei noastre fata de cei din jurul nostru. Trebuie sa aiba o reflectie spirituala. Noi ii putem imbraca, hrani, avea grija de cei din jurul nostru, dar daca nu le oferim evanghelia, atunci dragostea noastra este doar o actiune fizica si nu are si o dimensiune spirituala. Aici gresesc majoritatea bisericilor. Sunt programe care au scopul de a atinge oameni din comunitate si, in multe cazuri, oamenii vin. Totusi, ei vin din motive gresite si ei pleaca fara nici un castig spiritual. Acesta este rezultatul propriei definitii al lui Dumnezeu si a voii Sale in proprii nostri termeni fizici prin intelegerea noastra simplista a dragostei. Orice lucru pe care Dumnezeu l-a facut pentru noi, a fost facut cu o intentie spirituala…pentru ca El ne iubeste.
In versetul final al epistolei 1 Ioan capitolul 4, Ioan ne spune ca nimeni nu L-a vazut pe Dumnezeu; noi nu avem cunostinta de atributele fizice ale lui Dumnezeu. Cu toate astea, daca ne iubim unii pe altii, noi avem siguranta ca Dumnezeu locuieste in noi si noi locuim in El. Si lumea va intelege acest fapt. Ei Il vor “vedea” pe Dumnezeu in noi si dragostea pe care o vom arata unii altora va fi o lumina intr-o lume intunecata, fara dragoste.
Daca noi definim dragostea numai cum noi o experimentam ca oameni, atunci nu vom cunoaste niciodata dragostea. Nu vom depasi nivelul de un sentiment intens fata de cineva care ne poate returna afectiunea.
Aceasta nu este o dragoste spirituala. Dragostea functioneaza in limitele voii lui Dumnezeu si necesita fapte sacrificiale. Daca dragostea noastra nu arata asemanator, atunci sunt nevoiti sa ne intrebam daca este dragoste cu adevarat. Dupa definitia oferita de Dumnezeu, nu este! Si daca ne iubim unii pe altii asa cum Dumnezeu ne iubeste pe noi, atunci trebuie sa aflam cum ne putem sacrifica, de unde nu beneficiem nimic altceva decat de a-L multumi pe Tatal nostru si de a arata lumii ce a facut El in vietile noastre.
