Du-te si sa nu mai pacatuiesti

De Ruth Looper

“Atunci S-a ridicat in sus; si cand nu a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, Isus i-a zis: ‘Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit?’ ‘Nimeni, Doamne’ I-a raspuns ea. Si Isus i-a zis: ‘Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti.’” – Ioan 8:10-11

Cu siguranta, majoritatea dintre noi suntem familiari cu sfarsitul acestei povestioare, care se incheie cu cuvintele pline de mila, “Nici Eu nu te osandesc; du-te si sa nu mai pacatuiesti.” In acest articol, vom dezbate contextul si consecintele afirmatiei facute de Isus.

Din acest pasaj ce descrie situatia femeii adultere, aflam despre un cuplu prins chiar in timpul actului sexual. Barbatul in cauza este absent. Cine este femeia, insa, si care este relatia noastra cu ea? Cand auzim cuvantul “adulter”, este usor sa ne indepartam de situatia in care ea se gaseste. Poate chiar sa ne simtim superiori si sa gandim: “Eu nu as comite niciodata acel pacat”. Cu toate astea, adulterul spiritual este tot pacat. Am socotit vreodata ceva mai important decat Dumnezeu? Este inima, talentul si ravna cu totul dedicata slujirii lui Dumnezeu?

Autoritatea, puterea, afectiunea si dragostea lui Dumnezeu sunt evidente atunci cand o salveaza dintr-o moarte ingrozitoare, in mijlocul multimii. Atitudinea Lui era total opusa de cea a Iudeilor. Imaginati-va dragostea si devotamentul pe care ea l-ar fi simtit pentru El dupa ce a fost iertata complet.

In calitate de crestini botezati, noi apreciem generozitatea uimitoare a mantuirii noastre ca rezultat al durerii incalculabile, ingrozitoare care a fost indurata de Isus inaintea si in timpul crucificarii. Rascumparare nepretuita ne motiveaza. Chiar si a avea o idee vaga de cat de mult a suferit, ne umple de uimire la dragostea Lui nemasurata. Devotamentul pe care Il datoram, ne ataseaza de El si ne determina sa facem ceea ce El ne-a comandat: “…sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau, si cu toata puterea ta…” (Marcu 12:30). Isus scoate in evidenta rezultatul natural al iubirii Lui: “Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele” (Ioan 14:15).

Izbavirea noastra dintr-o viata de moarte si pacat, ne impulsioneaza sa ne aratam sinceritatea dragostei noastre prin actiune. Fiecare dintre noi trebuie sa determine ce inseamna sa mergi si sa nu mai pacatuiesti. Mai inainte de toate, trebuie sa intelegem ca ucenicia trebuie sa fie rasplatita cu un pret. David afirma, “…nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot care sa nu ma coste nimic…”. Cele mai bune rezultate le obtinem atunci cand ne dedicam tot timpul, talentul si resursele pe care le posedam.

Pentru a deveni un ucenic al Domnului Isus Hristos, noi trebuie sa ne decidem sa mergem in lumina asa cum si El este lumina (1 Ioan 1:7) dupa ascultarea Evangheliei. Sangele nevinovat al lui Isus este temelia indreptatirii noastre. Si noi trebuie sa construim pe acea temelie facand alegerea de a trai o viata evlavioasa in fiecare zi. Imaginea proprie trebuie sa se schimbe. In loc sa ne consideram pacatosi ai caror pacate au fost spalate, acum suntem sfinti care incercam sa traim evlavios. Pacatul se diminueaza pe masura ce “cresteti in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos…”(2 Petru 3:18). Practica zilnica conduce la crestere.

Pentru a trai o viata lipsita de pacat, trebuie sa incepem cu o evaluare cinstita a comportamentului nostru curent si a slabiciunilor noastre spirituale. Unde si cand sunt ispitit cel mai mult? In ce fel trebuie sa imi imbunatatesc eu viata zilnica? Numai atunci ne putem noi defini telurile noastre spirituale.

Este intelept sa ne formulam o strategie prin care sa combatem orice gand nechibzuit, orice idee si orice ispita prin imitarea exemplului Domnului atunci cand El a fost ispitit de Satana. Cel mai eficient mod de a combate raul este cu invatatura Bibliei – Scriptura este inamicul cel mai de temut al raului. De exemplu, daca sunt ingrijorata si gandurile mele nu au liniste, eu pot spune: “Nu, eu nu voi permite ca aceasta neliniste sa scape din control.” Dimpotriva, imi voi aminte versetul: “Opriti-va si sa stiti ca eu sunt Dumnezeu” (Psalm 46:10a). Cheia succesului este de a avea un verset la indemana. O sugestie ar fi de a copia cuvantul lui Dumnezeu in carnetele pentru a gasi repede ceea ce avem nevoie.

A invata sa folosim sabia duhului cu precizie este responsabilitatea fiecarui crestin (Efeseni 6:14-18). Trebuie, de asemenea, sa ne pregatim cu intentie asa cum Pavel descrie in 1 Corinteni 9:27: “Ci ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat.” Trebuie sa depunem efortul zilnic de a alege intre un comportament pacatos sau evlavios. Ce ne-ar putea ajuta este reafirmarea constanta a identitatii noastre, dupa cum Scriptura ne descrie.

Odata ce descoperim scripturile care ne ajuta sa invingem gandirea pacatoasa, putem sa prevenim pacatul prin luarea in considerare a gandurilor care precede actul pacatos. Introspectia ne poate ajuta sa descoperim care este tipul de gandire care conduce la pacat. Daca practicam deturnarea mentala si suntem hotarati sa meditam doar la “tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna…” (Filipeni 4:8), este posibil ca gandurile nevrednice sa se diminueze.

A ne pastra inima cu toata sarguinta necesita ca sa consideram in fiecare seara toate alegerile pe care le-am facut in timpul zilei: “Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Pe voi insiva incercati-va…” (2 Corinteni 13:5a).

Dupa ce am lasat pacatul in urma, noi participam in slavirea Domnului prin cantec si prin cuvant, citind si meditand la Scriptura, rugandu-ne, postind, daruind si vorbind numai sare si lumina in timp ce impartasim evanghelia si ii zidim pe fratii si surorile noastre in Hristos. Daca continuam in aceasta maniera, vom creste “ca niste pietre vii…fiind ziditi ca o casa duhovniceasca, o preotie sfanta…” (1 Petru 2:5). Noi suntem mentionati ca facand parte dintr-o preotie sfanta. Productivitatea noastra, totusi, este dependenta de cat de intens continuam sa avem incredere in Dumnezeu. Noi aducem rod numai daca ramanem in Vita de vie: “Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic” (Ioan 15:5). Datorita multora responsabilitati pe care le avem in Hristos, implinirea acestor scripturi necesita multa practica. Fie ca Domnul Dumnezeu sa ne binecuvanteze eforturile noastre de a deveni asemanator lui Hristos.