Siguranta mantuirii noastre

In ce ne punem increderea? Parerea mea este ca in tot felul de lucruri. De fapt, ne traim viata cu ajutorul lucrurilor care ne ofera o temelie statornica pentru siguranta. Noi ne dovedim increderea in instrumente testate in vietile noastre, chiar si in micile activitati de zi cu zi. Noi depindem de retete vechi pentru ca suntem siguri de rezultatele obtinute. Noi ne bazam pe hartile rutiere pentru ca avem increderea ca ne vor conduce la destinatia dorita. Noi avem incredere in uneltele folosite pentru ca si-au dovedit necesitatea in continuu in vietile noastre.

In acelasi timp, putem avea incredere in lucruri care nu sunt sigure, lucruri care nu sunt testate si dovedite de a fi de incredere. Avem incredere ca educatia si instruirea ne vor garanta o slujba, ca bogatiile noastre ne vor permite sa ne bucuram de pensionare, ca guvernul nostru ne va aduce pacea, si ca averile si casele ne vor oferi siguranta si odihna in viitor.

Biblia vorbeste despre un fals sentiment de siguranta in lucrurile de pe acest pamant. Ieremia 17:5 spune,  “Asa vorbeste Domnul: blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor si isi abate inima de la Domnul!” Psalmul 33 ne asigura ca mantuirea si siguranta  nu vor veni prin puterile acestui pamant: “Nu marimea ostii scapa pe imparat, nu marimea puterii izbaveste pe viteaz; calul nu poate da chezasia biruintei si toata vlaga lui nu da izbavirea.” (Psalm 33:16-17)

Cu alte cuvinte, increderea este o reactie normala atunci cand ne punem nadejdea ca ceva va oferi rezultatul dorit. Astfel, cum este nadejdea noastra manifestata in viata noastra spirituala? In ce ne punem toata nadejdea? A avea incredere ca Dumnezeu ne-a oferit mantuire inseamna a avea asigurare deplina si liniste sufleteasca ca, prin credinta in Isus Hristos, noi suntem iertati, mantuiti si increzatori in relatia cu Dumnezeu acum si intotdeauna, daca avem credinta in plan, urmam calea oferita de El…si credem in rezultatul promis.

Psalmul 27:1 spune, “Domnul este lumina si mantuirea mea; de cine sa ma tem?”. Aceasta mantuire nu se bazeaza pe cat de buni suntem, ci pe cat de credibila si completa este lucrarea lui Hristos pe cruce. Ni se spune in Filipeni 1:6, ca “Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Hristos.”

Avem atunci increderea ca suntem iertati cu adevarat, aruncandu-ne spre ce este inainte si nu uitandu-ne la ce este in urma noastra-asa cum ne incurajeaza Apostolul Pavel. Noi suntem increzatori si convinsi ca pacatele noastre, trecute, prezente si viitoare pot fi iertate si sunt acoperite de sacrificiul Domnului nostru: “Acum dar nu este nici o osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus.” (Romani 8:1) Si acea mantuire adevarata ne aduce si ne garanteaza viata eterna, nu temporara, ci pentru totdeauna, asa cum Isus Hristos ne-a promis. “V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica.”

Cu aceasta indrazneala, atunci, ne gasim linistea si nu ne temem in calatoria noastra si in directia pe care o urmam. Noi nu traim cu frica ca ne vom pierde mantuirea de cate ori ne impiedicam. Chiar daca pacatul este serios si cu siguranta ne putem indeparta si regresa in lume si pierde mantuirea noastra, noi nu trebuie sa intelegem gresit cat de mare este harul lui Dumnezeu. Adevaratii credinciosi, aceia care sunt increzatori in mantuire si in promisiunile lui Dumnezeu se pot rataci, dar nu sunt indepartati de Dumnezeu. Noi ramanem hotarati si statornici atunci cand ne dedicam cu hotararea de a mentine relatia cu Dumnezeu. Stiind ca “nimic…nu va fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39) fara distractia si neascultarea noastra.

Si astfel, traim cu increderea ca suntem mantuiti, si ca vom fi primiti de Domnul nostru impreuna cu toti aceeia care au primit mantuirea in El, dupa cum este descris in Apocalipsa 7, “Dupa aceea m-am uitat, si iata ca era o mare gloata, pe care nu putea sa o numere nimeni, din orice neam, din orice semintie, din orice norod si din orice limba, care statea in picioare inaintea scaunului de domnie si inaintea Mielului, imbracati in haine albe, cu ramuri de finic in maini; si strigau cu glas tare, si ziceau: “Mantuirea este a Dumnezeului nostru, care sade pe scaunul de domnie, si a Mielului.” (Apocalipsa 7:9-10)

Noi traim cu incredere in mantruirea noastra in Hristos, numele noastre sunt deja pastrate si scrise in Cartea Vietii. “Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este Cartea Vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea.” (Apocalipsa 20:12)

Asa ca, ce vom face-cum vom trai? “Sa nu va parasiti dar increderea voastra, pe care o asteapta o mare rasplatire.” (Evrei 10:35)