Marta

De Bonnie Cable

Am o veste buna, doamnelor! Dumnezeu le iubeste pe femei! Femei ca noi, femei deosebite de noi. El le-a iubit si le iubeste. Femeile au un rol important in mesajul evangheliei. Nu e de tagaduit ca unele povestiri din Biblie te fac sa te incrunti cand vezi cum erau tratate femeile in timpuri antice, dar alaturi de ele gasim si exemple de femei minunate pe care Dumnezeu le-a iubit si le-a inclus in istoria mantuirii Sale. Cand Isus a umblat pe acest pamant, El a intalnit multe femei care L-au slujit, care au crezut in El, au trait pentru El si L-au iubit. Scriitorii evangheliei ne prezinta femei din toate domeniile de viata si cu relatii diferite cu Isus. Aceste femei I-au sarbatorit nasterea, au stat la picioarele Lui, I-au servit mancare la masa, s-au rugat pentru vindecare, au proclamat puterea Lui, I-au uns picioarele, L-au privit cum murea, I-au jelit moartea si erau pregatite sa Ii inmiresmeze trupul ingropat. 

Dintre toate femeile ce au avut onorea de a fi parte din slujirea lui Isus, in acest studiu noi vom calatori la Betania pentru a o cunoaste pe una dintre ele. Nu e cea la care va ganditi. Haideti sa intram in bucatarie. Acolo o vom gasi pe femeia care ne inspira gandurile. O vedeti muncind atat de greu. Casa ei este plina de oaspeti, inghesuindu-se ca sa gaseasca un loc de unde sa auda cuvintele lui Isus. Cineva trebuie sa faca pregatirile necesare! Asa ca ea isi asuma aceasta sarcina. Caldura zilei si graba de a pune toate lucrurile in ordine, fac ca zbrancenele ei sa se umble de transpiratie. Daca este ca noi, ea probabil are un prosop aruncat pe umar cu care sa poata sa-si stearga mainile cu repeziciune pentru a trece rapid si eficient de la o activitate la alta: framantatul painii, turnarea uleiului, punerea mesei, avand grija ca toate lucrurile sa fie implinite. La sfarsitul zilei, sunt sigura ca abia asteapta sa isi dezlege sandalele si sa isi odihneasca picioarele imprafuite, in timp ce ochiii privesc camera goala care nu de mult era plina de oaspeti, dornici sa auda cuvintele de viata vorbite chiar aici, in casa ei, de catre Domnul ei. Marta, Marta.

Reputatia Martei nu este prea buna. Probabil ca ati auzit despre cartea “O inima ca a Mariei intr-o lume ca a Martei”, in care noi suntem incurajate sa traim o viata mai domoala si sa asemanatoare Mariei. Eu inteleg mesajul cartii, dar daca privim mai cu atentie intregul scop al acestei povesti dezvaluit in evanghelie, eu cred ca ea merita mai multa lauda decat I se aduce acum in carti sau predici, unde Maria este ridicata deasupra Martei. Astazi ne vom asuma rolul pe care Domnul L-a asumat pentru ea si pentru noi, aceea de a o revendica pe Marta. Noi ii vom onora inima ei credincioasa, care a inclus nu numai ospitalitatea casei ei, dar si marturisirea a cine era El pentru ea.

Mai intai, haideti sa aflam care era familia din care Marta a provenit. Ioan 11:5 ne spune: “Si Isus iubea pe Marta, si pe sora ei, si pe Lazar.” Noi nu stim nimic despre parintii lor, dar fiecare dintre cei trei fratii aveau o relatie speciala cu Isus. Pamantul inimii lor era tocmai bun pentru plantarea semintei lui Isus, iar acea Samanta a prins radacina si s-a manifestat in cuvinte si fapte pline de credinta. Noi vedem faptele pline de credinta ale Mariei in modul cum asculta cuvintele lui Isus si cum i-a uns picioare cu mir (Ioan 11:2). Credinta Martei este dovedita in fapte si cuvinte.

Daca acesti frati se comporta conform psihologiei ordinii de nastere, atunci Marta este in mod sigur, primul nascut. Ea preia conducerea si lucreaza din greu pentru a pune la punct toate detaliile (vorbind din experienta, cu o personalitate asemanatoare Mariei, sora mai tanara si mai emotionala). Cand ea aude de sosirea lui Isus la momentul mortii fratelui ei, Lazar, Marta pleaca sa Il intampine, dar Maria ramane in casa (Ioan 11:20). Apoi ea are o conversatie foarte deschisa cu Isus. Din curajul cu care se adreseaza Domnului, deducem cat de apropiati erau unii fata de altii. Ea recunoaste ca Lazar nu ar fi murit daca Isus ar fi venit, vorbind despre credinta ei in puterea lui Isus. Apoi ea isi intareste afirmatia de credinta adaugand ca orice Isus ar cere de la Tatal, El Ii va da, ceea ce implica ca ea stie ca Isus vine de la Dumnezeu. La sfarsitul afirmatiei ei, ea isi demonstreaza credinta in invierea din ziua de apoi. Marta stie ca Dumnezeu are un plan si ca eternitatea ii asteapta pe ucenicii Lui. Acestea sunt convingeri importante. Ea le stie si le afirma. Isus ii poate citi inima si El stie ca afirmatiile ei sunt adevarate. Apoi Isus ii dezvaluie Martei, si numai ei, care este intelesul profund al invierii. Ea primeste o lectie adresata direct inimii ei din gura lui Isus. Acesta este momentul cand Marta face acea marturisire minunata. Daca as fi stiut acest verset atunci cand eram la inceputul uceniciei mele, as fi folosit acest verset ca propria mea marturisire la momentul botezului. Cand Isus a intrebat-o daca credea ea acest lucru, raspunsul ei a fost: “Da, Doamne, cred ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia sa vina in lume.”

Ea face aceasta marturisire chiar in fata lui Isus Insusi. Increderea in temelia credintei ei este evidenta in fiecare cuvant vorbit. Uitati-va la cuvintele pe care le foloseste ca sa isi marturiseasca din plin credinta.

Doamne – ea recunoaste ca El este Stapanul ei si se supune complet voii Lui.

Tu esti Hristosul – Numindu-l Hristos, ea recunoaste ca El este Mesia, Cel Uns, Cel Ales. Maria Ii recunoste divinitatea atunci cand ii unge picioarele cu mir, iar Marta prin cuvintele ei.

Fiul lui Dumnezeu – Aici, Marta admite ca Isus este divin si parte din familia lui Dumnezeu. Ea stie ca El este de la Dumnezeu si este trimis de Dumnezeu.

Care trebuia sa vina in lume – Aceasta afirmatie se refera la caracteristici mesianice ca acelea mentionate in Psalm 118:26, “Binecuvantat sa fie cel ce vine in Numele Domnului.” Isus este Acela. Marta stie si este deplin incredintata.

Intr-un final, cand o striga pe Maria in 11:28, ea se refera la Isus ca Invatator. Cu toate ca acest mod de adresare era obisnuit in acea vreme, de catre ucenicii care Il urmau, totusi da credibilitate relatiei pe care o aveau. Ea era un ucenic al Lui, si astfel, era dornica sa invete de la El.

Ceea ce imi umple inima de bucurie despre Domnul nostru, este versetul Ioan 12:2. O saptamana inainte de moartea Lui, Isus se intoarce la casa lor din Betania. Dar unde este Marta? Slujind, din nou. Dar de data asta, ea nu este mustrata, certata sau corectata. El o lasa sa slujeasca. Marta si-a proclamat credinta direct lui Isus si acum apuca sa faca ceea ce face cel mai bine, sa slujeasca. El ii cunoaste inima. Ii vede calitatea credintei ei. El i-a auzit cuvintele. Candva intre prima si a doua vizita, ceva s-a schimbat in viata Martei, intalnirea cu Isus poate fi explicatia.

Concluzia pe care o tragem de aici este ca Domnul vede cine suntem. Vine la noi asa cum suntem, aduce schimbare si ne modeleaza, daca Ii permitem. Atunci cand mergem cu El, invatam de la El si vorbim cu El, El creste Samanta credintei in noi. Noi Il putem marturisi ca Domn, Hristos, Fiu al Lui Dumnezeu trimis in lume si Invatator al inimilor noastre. Ca si pe Marta, Dumnezeu te iubeste si pe tine.