Pretul uceniciei

De Teresa Bunting

Unul din filmele mele preferate este Stapanul inelelor – binele luptand impotriva raului, forte inegale, final victorios. In partea a treia a seriei, fortele binelui au sanse mici sa invinga. Ei isi dau seama, totusi, ca pot sa castige timp in cazul in care Frodo si Sam trebuie sa infrunte dusmanul la Poarta Neagra. Dupa ce Aragorn, viitorul imparat isi prezinta planul de lupta, Gimli piticul raspunde, “Moartea e sigura. Sansele sunt mici de success. Ce mai asteptam?” Curajul nostru creste, noi ridicam sabia spirituala si luam parte la batalie.

Haideti sa ne indepartam de lumea filmului si sa ne gandim la adevarata batalie dintre bine si rau. Liniile de delimitare sunt trase. Luptatorii si-au ales oastea pe care o vor insoti. In aceasta lupta nu este nici o parte neutra. Atunci cand moartea este sigura, alegerea pe care trebuie sa o facem e dificila si serioasa. Daca ati ales oastea lui Hristos, ati ales devotementul fata de moarte. 

Situatia noastra comfortabila in care ne gasim poate invalui realitatea la care suntem chemati atunci cand Il alegem pe Hristos si respingem lumea. Care este pretul uceniciei? Isus nu ascunde adevaratul pret cerut atunci cand alegem sa Il urmam. Dar noi nu am ajuns la punctul in care trebuie sa ne dam viata in slujba Lui. 

Haideti sa studiem care este definitia uceniciei din punctul de vedere al lui Isus, din cuvintele Lui proprii. In Luca 14:25-33, Isus prezinta multimii un contract foarte strict a cerintelor necesare a fi implinite atunci cand suntem in slujba Lui. El le spune de 3 ori “…nu puteti fi ucenicii Mei”. Isus le spune lor si noua sa luam in considerare angajamentul la care ne supunem, atunci cand Il alegem pe El in defavoarea lumii.

 Primul lucru pe care El il spune este, “Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu” (versetul 26). El numeste relatiile cele mai apropiate si cele mai dragi noua pe acest pamant. Chiar atunci cand consideram familiile noastre, noi nu putem avea “Nici un alt dumnezeu!”. Intotdeauna trebuie sa existe un echilibru in viata noatra in Hristos si, bineinteles, ca noi trebuie sa ii iubim pe aceste persoane din viata noastra la un nivel de profunzime care este mai presus de capacitatea lumii de a intelege. Trebuie sa ii iubim asa cum Hristos a iubit. Dar in ardoarea bataliei, decizia trebuie luata inainte de momentul decisiv, cand trebuie sa fac alegerea intre cei iubiti si Isus. Eu Il aleg pe Isus. Isus este foarte decisiv atunci cand spune, “…ba chiar insasi viata sa”. Devotamentul pentru Isus trebuie sa fie pana la momentul pierderii vietii. Apocalipsa 12:11 ne spune ca cei ce au biruit “nu si-au iubit viata chiar pana la moarte”. Si chiar daca acum sunteti hotarati sa fiti curajosi, voi mai adauga un alt nivel de devotament. Noua ni se cere sa ne dam viata chiar si pentru fratii nostri. Asa ca nu este doar dorinta de a muri, ci de fapt, dorinta de a ne jertfi pe noi insine. Este ironic ca Ioan 3:16 ne ofera exemplu, iar 1 Ioan 3:16 ne ofera porunca. Care este motivul in spatele acestui devotament? Dragostea. Asta este definitia dragostei.

Isus ofera o alta explicatie a uceniciei in versetul 27, “Si oricine nu-si poarta crucea, si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu”. Crucea. Acel instrument roman de tortura si executie. Isus stia ca in viitor va suferi pe cruce, si le spune celor ce Ii va fi ucenici sa poarte propria lor cruce. Matei si Luca mentioneaza aceasta cerinta de doua ori in evangheliile lor. In capitolul 10 versetul 38, Matei scrie ca Isus i-a atentionat pe cei Doisprezece ca daca ei nu sunt capabili sa sufere, atunci ei nu sunt demni de El. Aceeasi cerinta ni se aplica si noua. Secretul acestui devotament este lepadarea de sine (Matei 16:24). Luca adauga ca lepadarea trebuie sa fie ZILNICA (Luca 9:23). Ce inseamna acest lucru? Sa ma lepad de mine insumi necesita sa renunt la dorintele si placerile mele, la parerile si modul meu de gandire, pentru slava lui Dumnezeu. Apostolul Pavel foloseste niste ilustrari foarte eficiente in epistola catre Filipeni, capitolul 2, descriind ce inseamna sa avem gandirea lui Hristos. El ne invata, “nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta…ci in smerenie fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi”. Goliti-va de voi insiva asa cum a facut si Isus. Fiti robi uni altora. Fiti smeriti pana la moarte…chiar si moarte pe cruce (Filipeni 2:1-8). Vreti voi sa fiti ucenicii lui Isus? Nu puteti! Fara a va purta crucea. In fiecare zi.

Continuand pasajul din Luca 14, Isus ne ofera cateva exemple de cum arata pretul uceniciei. Calculati pretul. Inainte de a va grabi, fiti constienti de cat de scumpa este trairea uceniciei pana la final. Inainte de a construi un turn sau de a incepe un razboi, ganditi-va bine. Isus vrea sa consideram toate aspectele uceniciei. Intelegem noi pe deplin ce ne cere El inainte de a deveni slujitorii Lui? Pentru ca daca nu intelegem, atunci nu putem fi ucenicii Lui.

Intr-un final, Isus declara fara nici o confuzie cine nu poate fi ucenicul Lui, in versetul 33: “Tot asa, oricine dintre voi, care nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” Astfel, trebuie sa fiu decis sa Il pun pe Dumnezeu deasupra tuturor. Sa fiu dornic sa imi dau viata, sa fiu dornic sa imi duc crucea…atata vreme cat pot face toate astea in confortul casei mele. Cum adica? Fiind crestini in acest colt de lume, majoritatea dintre noi traim vieti foarte comfortabile. Nu tot asa sunt si vietile altor crestini din alte tari. Confortul in care traim poate deveni o piedica in slujirea noastra, daca nu il folosim pentru prosperitatea imparatiei. Daca aveti lucruri care va fac viata usoara-mancare, haine, un pat, apa calda-fiti recunoscatori pentru ele si considerati-le luxuri si nu necesitati. Isus nu spune, “Fiti dornici sa renuntati la ele”. Cuvintele Lui sunt, “…renuntati la ele” sau nu puteti sa fiti ucenicii Mei.

Stati un minut, inainte sa incepeti sa va vindeti tot ceea ce posedati, haideti sa ne gandim practic. Apostolul Pavel, din nou, ne ofera sfaturi excelente de cum sa punem in aplicatie in vietile noastre aceste invataturi. “..In totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamand, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa” (Filipeni 4:12b). Raspunsul este simplu: Hristos. In capitolul 3, Pavel spune ca el a considerat totul pierdere pentru a-L castiga pe Isus si pentru a se identifica cu moartea Lui si, intr-un final, pentru a obtine invierea dintre morti. Credinta de a renunta la toate bogatiile pamantesti, la tot ceea ce ne este pretios, ne castiga pe Hristos si invinge mortea la care El ne cheama! Astfel tot ceea ce este definit ca “bogatie nestatornica” de catre Pavel in 1 Timotei 6:17, ne impiedica de a castiga toate bogatiile pe care Dumnezeu ni le ofera din abundenta. Trebuie sa ma intreb, exista ceva in aceasta viata care ma controleaza, care ma face dependenta de vreo “bogatie nestatornica”, astfel incat posibilitatea pierderii ei sa ma faca sa ma indepartez in intristare, asa cum tanarul bogat a reactionat la convorbirea cu Isus? Toate binecuvantarile pamantesti, fie ele multe sau putine, trebuiesc privite din perspectiva de a fi folosite pentru slava Imparatiei lui Dumnezeu. Cum veti folosi ceea ce va fost dat? Veti controla voi bogatiile sau bogatiile va vor controla pe voi?

Isus stie legatura dintre bogatii noastre si inimile noastre. In Matei 6:19-21, ne avertizeaza despre strangerea comorilor pe care moliile le vor manca, rugina le va distruge, iar hotii le vor fura. El ne invata sa ne strangem comorile in ceruri, “…pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra”.

Si acesta, dragile mele surori, este adevaratul cost: inima mea. Intreaga mea inima care se ofera cu totul lui Hristos, lui Hristos care m-a chemat sa Ii fiu ucenic. Nici o persoana, nici un lucru, nici macar eu insumi nu ma poate retine de a-mi oferi intreaga inima in slujba lui Hristos. Daca acel lucru exista, atunci nu pot sa-I fiu ucenic. Asta este invatura Lui. Adevarul spunand, inima mea este singurul lucru pentru care il am de dat. Viata mea si lucrurile mele sunt ale Lui. Asa ca El spune, “Da-Mi inima ta.”

Pe masura ce intelegem pe deplin perspectiva lui Isus asupra uceniciei si devotamentul total al vietii, inimii si sufletului nostru, singura intrebare care ramane, este: Sunt eu dornic sa fac acest sacrificiu? Majoritatea lumii va raspunde in neacceptare. Dar un razboinic total dedicat Mantuitorului lui, raspunde cu inima lui. Piticul Gimli nu a avut dreptate, in totalitate. “Siguranta mortii”, intr-adevar. Dar Victoria este posibila. “Ce asteptam noi atunci?”